sâmbătă, 8 mai 2010

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XIII)


Te-ai convins că trebuie să porţi o cruce?…
Şi că trebuie să o porţi pe umeri?…
Şi ţi‑ai luat crucea pe umeri?

Sunt întru Duhul Domnului ori nu?
Sunt eu pregătit să mă înfăţişez de îndată la înfricoşătoarea judecată a lui Domnului Hristos?
Căci în ce stare ne va găsi, în aceea ne va şi judeca....


Unde ne e bucuria, Doamne?
Chiar aşa, unde s‑a ascuns?
În ce colţ al inimii s‑a tupilat?
De ce n‑am hrănit‑o la timp, să dea roade – indiferent de anotimp – şi să ne inunde fiinţa când Domnul o cere?
(Lumea credintei nr. 80 (2), februarie 2010)


"Cine sunt eu?
Şi ce este fiinţa mea, dacă nu un lucru de scârbă?
La început e pămînt pe urmă putreziciune, iar mijlocul e plin de toată urâciunea. Iar mai departe: Ce este viaţa mea?
Şi câtă este?
Un ceas şi apoi moartea. Ce-mi pasă mie de aceasta sau de aceea?
Iată degrabă voi muri pentru că viaţa şi moartea o stăpîneşte Hristos.
La ce mă în­grijesc eu şi mă gâlcevesc în deşert?
N-am trebuinţă decît de puţină pâine. Iar ceea ce-mi prisoseşte, de ce îmi trebuie?
Dacă o am pe aceasta, a încetat orice gri­jă. Iar dacă n-o am, să mă îngrijesc numai de ea, pen­tru nedesăvârşirea cunoştinţei mele, măcar că este Dum­nezeu care poartă grijă."
(Cuv. Petru Damaschin - Filocalia vol. 5)


"Cum se face ca Timpul nu trece pentru sfinti, cum se face ca un sfant nu simte lucrul asta pe care-l simtim noi: ca trece Timpul. Un sfant nu traieste, ca noi, in Timp: traieste numai in prezent, nu are trecut; pentru el, Timpul nu curge ci intr-un anumit fel, neinteles, sta pe loc. Si eu tocmai asta intrebam: cum izbuteste el, sfantul, un asemenea miracol, ca sa nu mai simta timpul trecand prin el, macinandu-l, ucigandu-l cu incetul…?"
( Mircea Eliade)


Plângem noi oare pentru ceea ce se întâmpă în jurul nostru?
Ne doare când vedem oameni care neagă existenţa lui Dumnezeu prin vorbele lor?
Ne rugăm pentru viaţa semenilor noştri, dau trăim numai pentru noi şi ne zbatem numai pentru viaţa noastră?
Dacă ar veni moarte zilele acestea, ce va fi de sufletul nostru şi ce răspuns vom da Dreptului Judecător?

“De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase?
Ce începere voi pune, Hristoase, tânguirii acesteia de acum?“
( din gândurile de început ale Canonului Sfântului Andrei Criteanu)


,,Cum luminezi inima,
cum ma prefaci pe mine intreg?
Cum Te unesti cu oamenii,
cum ne faci fii ai lui Dumnezeu,
cum ne arzi cu dorul Tau,
cum ne strapungi fara sulita?"
(Sf. Simeon Noul Teolog)

Care-i taina, Doamne? Nici azi nu pot înţelege cum m-ai atras înspre Tine...Cu ce iubire m-ai căutat de m-ai fermecat pe totdeauna?


Anii noştri se duc...cu ce ne-am ales din ei?
O floare, fie ea cât de mică lasă ceva în urma ei...eu ce las?


Iubeşti? Poţi spune cu adevărat şi din toată inima că iubeşti? Înţeleg… Nici eu nu pot. Poate e de înţeles! Suntem doar oameni neînsemnaţi, trecători printr-o viaţă grea, iar minunea candidă a acestui sentiment pur divin poate că ne aşteaptă, cu sublimă răbdare îngerească, numai în Împărăţia Lui cea prealuminată… Şi pe cine ai iubi, dacă ai putea să iubeşti curat?" ( de Ion Catania Vlahu )



P.S. Vezi şi:

Întrebări - tu cum răspunzi? ( I )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( II )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( III )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IV)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( V)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VI)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VIII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IX )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( X )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XI )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XII )


Un comentariu:

Mariana spunea...

M-am oprit asupra următoarelor întrebări:
"Cum se face ca Timpul nu trece pentru sfinti, cum se face ca un sfant nu simte lucrul asta pe care-l simtim noi: ca trece Timpul. Un sfant nu traieste, ca noi, in Timp: traieste numai in prezent, nu are trecut; pentru el, Timpul nu curge ci intr-un anumit fel, neinteles, sta pe loc. Si eu tocmai asta intrebam: cum izbuteste el, sfantul, un asemenea miracol, ca sa nu mai simta timpul trecand prin el, macinandu-l, ucigandu-l cu incetul…?"
( Mircea Eliade)


Sorin, ştii când avem sentimentul că a trecut timpul?...părerea mea...
Când a trecut bucuria...
Ori sfântul e mereu într-o stare de bucurie. E mereu în Hristos şi Hristos în el.
Sfântul nu trâieşte în trecut, din amintiri, nici în viitor prin vise cu ochii deschişi... El are bucuria prezentă în el.
Când suntem fericiţi , ne gândim la trecut sau la viitor? Nu.
Dar când suntem nefericiţi, ne gândim la clipele de fericire din trecut, sau la cele ce am vrea sa fie în viitor...Cred că sfântul nu mai are acel asentiment acut de dor...Dorul lui e împlinit fiindcă atât de strânsă e legătura cu Cerul, cu Hristos...El trăieşte deja în Veşnicie unde nu mai este Timp...

În clipa fericirii părtăşiei depline cu Hristos, poate că avem şi noi o clipă de sfinţenie...Ideal ar fi să fie tot mai dese, până nu mai simţim nici noi noţiunea timpului...

Cât mai avem încă amintiri şi vis şi dor, suntem încă pe drum...pe un drum al nădejdii pe care au mers sfinţii înaintea noastră...