Istorioare - spice duhovniceşti ( III )

În vestirea mântuirii sufleteşti, pildele şi istorioarele îşi au şi ele, însemnătatea lor. Se citesc cu plăcere şi rămân în sufletul şi inima cititorilor şi ascultătorilor. De multe ori o pildă poate face, cât o predică întreagă. Ţinând seama de acest lucru, am aflat de bine să strâng la un loc istorioarele mele, să le completez şi să le trimit prin ţară, ca pe nişte spice sufleteşti.

(Geoagiu, la 1 octombrie 1930
- IOSIF TRIFA, preot)

Iată câteva din aceste spice duhovniceşti:

CĂPĂŢÂNA LUI ADAM

Domnul Hristos mergea odată cu ucenicii Săi pe un câmp mare şi frumos. în mijlocul câmpului zăcea pustie căpăţâna strâmoşului Adam, care murise de aproape 5.000 de ani.
Se apropie Domnul Hristos de căpăţâna şi, lovind-o uşor cu toiagul, întrebă:
- Cum ţi s-a părut, Adame, viaţa lumii acesteia?
Şi căpăţâna, răspunzând, grăi:
- Aşa de scurtă, ca şi cum ai intra pe o uşă ţi ai ieşi pe cealaltă, Slăvite Doamne!
Şi iar întrebă Domnul Hristos:
- Dar paharul morţii, cum ţi s-a părut?
Aşa de amar, că nici până azi nu mi-a mai ieşit amărăciunea lui din oasele gurii mele -răspunse din nou căpăţâna

DARURILE DOMNULUI

Un om nemulţumit cu averea cârtea împotriva lui Dumnezeu.
-Dumnezeu, zicea el, împarte bogăţii la toţi şi numai mie nu-mi dă nimic! Cum aş putea să-mi croiesc şi eu un drum în viaţă dacă nu am nimica?
Un bătrân, auzindu-l, se apropie de el, îi apucă mâna dreaptă, şi-i zise:
-Ai vrea să ţi se taie mâna asta pentru o mie de lei?
-Nu, negreşit că nu.
-Dar mâna stângă?
-Nici!
-Ai vrea să-ţi dai ochii pentru zece mii de ruble?
-Ferească Dumnezeu! Nu mi-aş da un ochi pentru nimic în lume!
-Ei vezi, răspunse bătrânul, ce bogăţii ţi-a dat Dumnezeu? Şi tu te plângi mereu, în loc să-I mulţumeşti.

PLUGARUL ŞI DIAVOLUL

Arabii au o frumoasă poveste despre cum l-a păcălit pe diavolul un plugar.
Un plugar sărac îşi ara ogorul său. Un drac îl zări şi se apropie de el.
- Acest ogor este al meu, îi zise el. Nu te las să-l semeni, decât cu condiţia să împărţi cu mine rodul.
Plugarul ce era să facă? Primi.
-Eu voi lua ceea ce va ieşi pe pământ, zise dracul, şi tu vei lua ceea ce va rămâne sub pământ.
- Ne-am înţeles, răspunse ţăranul.
Plugarul semăna atunci sfeclă. Când diavolul veni, se apucă să taie ce ieşise din pământ, adică frunzele, care nu preţuiau nimic.
Plugarul smulgea sfeclele care se găseau sub pământ.
- M-ai păcălit, îi zise dracul. Dar n-ai să mă mai înşeli. La anul vreau să am ceea ce va rămâne sub pământ.
- Bine, zise plugarul.
Anul următor, plugarul semăna grâu şi îl grapă. Grâul răsări, spicele crescură şi îngălbeniră. Atunci, iar veni dracul.
- Seceră! - zise el plugarului.
Acesta luă coasa, cosi grâul şi îl legă în snopi. Nu lăsă dracului decât miriştea. Dracul, văzându-se încă o dată păcălit, fugi ruşinat, iar plugarul nu l-a mai întâlnit de atunci.

* *

Acum, iubite cititorule, aceasta-i o poveste, dar, în această poveste este pus şi un mare adevăr, şi anume: adevărul este acela că de omul care munceşte nu se poate apropia satan cu ispitele şi amăgirile lui. Lenea este ogorul diavolului şi în acest ogor se prinde de minune sămânţa ispitelor, dar pe urma plugului şi a muncii satan n-are ce căuta, că totdeauna iese ruşinat şi păcălit.

Din aceeasi categorie:
Istorioare - spice duhovniceşti ( I )
Istorioare - spice duhovniceşti ( II )