Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Fericitului Augustin

Între Părinţii Bisericii din primul mileniu creştin, fericitul Augustin, episcopul Hiponei, prin predicile şi operele lăsate, se descoperă a fi o personalitate originală, cu o reputaţie greu de egalat. El nu are ironia lui Asterie al Amasiei, nici realismul expresiv al Sfântului Ioan Hrisostom, este departe de solemnitatea ecleziastică a Sfântului Ambrozie, nu aflăm la el nici urmă din maiestatea cuvântului lui Leon cel Mare. În schimb, prin siguranţa şi precizia verbului său, marele orator african depăşeşte pe mulţi dintre Părinţii Bisericii.

„Luptaţi, ca să învingeţi! Învingeţi ca să vă încununaţi! Dar fiţi smeriţi, ca să nu cădeţi!“

„Tânăr fiind, am vrut să aplic Sfintei Scripturi tehnica dezbaterii, în locul cercetării în spiritul credinţei. Prin această comportare absurdă, singur mi-am închis poarta către Stăpânul meu! Atunci când ar fi trebuit să bat ca să mi se deschidă, căutam, plin de orgoliu, ceea ce doar smerenia poate găsi“.

„Dacă întreb un păgân: "Unde este Dumnezeul tău?" El îmi va arăta statuile sale. Dacă sfărâm aceste statui el îmi va arăta un munte, un copac, o piatră oarecare pe care el a luat-o din albia unui râu şi a pus-o pe un soclu pentru a se prosterna înaintea ei. Vezi, îmi va zice el arătând cu degetul obiectul adorat: "Iată Dumnezeul meu". Dacă eu râd de piatra lui sau dacă o sparg sau o arunc cu dispreţ, el îmi va arăta soarele sau luna, ori un alt astru. Despre tot ceea ce-i vine în minte şi din tot ceea ce poate arăta cu degetul, el îmi va spune: Iată Dumnezeul meu. Eu văd soarele înaintea mea şi nu pot să-l rup în bucăţi, nici nu pot să desprind stelele de pe cer, iar păgânul se va crede superior; el poate să-mi arate lucruri vizibile, poate să-mi prezinte prin gesturi ceea ce vrea şi să-mi zică: "Acesta este dumnezeul meu". Şi întorcându-se spre mine va striga: "Dumnezeul tău unde este?".

La o asemenea întrebare, eu nu-i pot arăta nimic ochilor lui. Nu aflu în jurul meu decât minţi lipsite de discernământ care strigă împotriva mea; eu nu am nimic de arătat ochilor pe care păgânul îi are pentru văzut. Acest om nu are ochi pentru a vedea ceea ce eu îi pot arăta în mod real. Aş vrea să plâng pentru asta, să mănânc pâinea mea cu lacrimi, căci Dumnezeul meu este nevăzut, iar interlocutorul meu caută un lucru vizibil când îmi zice: "Unde este Dumnezeul tău?"Dar eu îţi spun: „arată-mi sufletul tău? Pentru ce nu poţi face acest lucru?“ Fiindcă este nevăzut. Şi totuşi acesta este ceea ce există mai bun în tine. Îmi spui că îţi cunoşti sufletul după acţiunile sale. Foarte bine. În acelaşi fel îl cunosc şi eu pe Dumnezeu. Cel care a făcut tot ceea ce afli valoros în tine însuţi, acesta este Dumnezeul meu“

"Doamne ,ajută inimii mele sa Te dorească,
Dorindu-Te să Te caute,
Căutându-Te să Te găsească,
Găsindu-Te să Te iubească ,
Iubindu-Te să înceteze a mai păcătui. AMIN!"
(Rugăciunea Fericitului Augustin)

"A spune cuiva "te iubesc" înseamnă de fapt "tu nu vei muri niciodată"."

"Iubeste si fă ce vrei!".

"Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta."

,,Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei."

,,Vorbele Tale se întipăriseră în inima mea şi mă simţeam înconjurat de Tine din toate părţile."

"Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine."

"Mândria este ca o băşică de apă, care plesnită, dispare în neant."

"Mândria este iubirea de sine pâna la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pâna la dispretuirea de sine."

"Mândria este maimuţăreala măreţiei."

"Toate viciile îşi au puterea lor numai în lucrările nelegiuite, iar de mândrie trebuie să ne fie frică, chiar şi în faptele bune."

"Toţi te întreabă ceea ce doresc să Te întrebe, dar răspunsul nu este întotdeauna acela pe care vor să-l audă. Cel mai bun slujitor al Tău este acela care nu se aşteaptă să audă de la tine ceea ce doreşte, ci mai degrabă ceea ce i se potriveşte....."

,,Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepţi, îndreaptă din iubire; dacă ierţi, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această rădăcina nu poate ieşi decât bine.”

"Nu căuta în afară; întoarce-te către tine; adevărul sălăşluieşte în omul interior."

"Vai de aceia care nu vorbesc despre Tine, Doamne ! Vai de aceia care ar putea vorbi si rãmân muti ! "

"Unii oameni îsi aleg mâncarea cu multã luare-aminte si nu îngãduie sã intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu îsi aleg cuvintele care ies din gura lor"

"Când viata ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet"

„Nu fi deşert, o, suflete al meu, şi nu deveni surd de urechea inimii din cauza zgomotului deşertăciunii tale. Ascultă şi tu: Cuvântul însuşi îţi strigă să te întorci la tine însuţi, căci locul liniştii tale netulburate va fi acolo unde nu este părăsită dragostea, dacă nici ea nu părăseşte. "

„Iubirea faţă de tine se vede prin aceea că iubeşti pe Dumnezeu din toată fiinţa ta (…) Crezi că foloseşte Dumnezeu din faptul că-L iubeşti? (…) Când Îl iubeşti, tu eşti cel ce dobândeşte folos (…) Dar vei zice: când nu m-am iubit pe mine însumi? Nu te-ai iubit când n-ai iubit pe Dumnezeu Cel care te-a zidit (…) Numai acela se iubeşte pe sine, acela care iubeşte pe Dumnezeu. Cu cât mai mult ne iubim pe noi înşine, cu atât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu“
(Fer. Augustin, De moribus Ecclesiae, lib. 1, 2648).

"Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja."

"Când se termină păcatul, începe rugăciunea, iar când se termină rugăciunea, începe păcatul."

“Gândul la Tine îl tulbură pe om aşa de adânc, încât nu-şi poate afla mulţumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, şi nemulţumit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine.”

“Dar dacă prostul este opusul înţeleptului, întrucît pe cel înţelept l-am definit deja, înţelegi acum fără nici un dubiu cine este prost ?”

“Legea eternă recomandă să ne abatem iubirea de la cele vremelnice şi s-o îndreptăm, purificată, spre cele eterne.”

„Întrucît omul nu se poate ridica de la sine aşa cum a căzut de la sine, noi să păstrăm cu credinţă tare mîna cea dreaptă a lui Dumnezeu, care s-a întins din înalt deasupra noastră, adică pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos, să-L aşteptăm cu speranţă sigură şi să-L dorim cu dragoste fierbinte”

“Omul este prizonierul diavolului în mod corect şi tot în mod corect este răscumpărat de către Hristos”

“Dumnezeu însă nu datorează nimănui nimic, fiindcă El le oferă tuturor pe toate în mod gratuit. Şi dacă cineva ar pretinde că i se cuvine ceva de la El pentru meritele sale, în mod sigur Dumnezeu nu-i era dator ca el să existe; întrucît, neexistînd, nici n-ar fi avut cui să-i fie dator. Şi totuşi, care este meritul în a te întoarce la Acela de la Care ai existenţa, ca, întorcîndu-te, să devii mai bun chiar datorită Aceluia de la Care tu ai existenţa ?
Prin urmare, ce vot anticipat i-ai dat tu Lui, astfel încît să 1-1 pretinzi ca pe o datorie ? De vreme ce tu, dacă n-ai vrea să te întorci la El, Lui nu i-ar lipsi absolut nimic, dar ţie ţi-ar lipsi El însuşi, Cel fără de Care tu n-ai fi nimic, şi Cel de la Care eşti şi tu ceva, aşa cum eşti, astfel încît, dacă tu nu te-ai întoarce în El, nu I-ai restitui decît faptul că exişti graţie Lui însuşi, în rest nimic altceva; vei fi totuşi un nefericit”
(Fericitul Augustin, citate din cartea “DE LIBERO ARBITRIO” Ediţe bilingvă, editura Humanitas, 2004)

,Pentru a fi un bun creştin, am pe Hristos întreg pentru mântuirea mea, Sciptura întreaga pentru studiul meu şi întreaga lume drept parohia mea."

Despre ineficienţa cultului zeităţilor greceşti şi romane:

„Într-adevăr, după aceea, grecii au învins, după aceea au distrus Troia, trecând-o prin foc şi sabie, apoi l-au măcelărit şi pe Priam, care-şi căutase refugiul la altare. Dar Troia n-a pierit pentru că a pierdut-o pe Minerva. Într-adevăr, ce pierduse Minerva însăşi mai înainte, pentru ca şi ea să piară? Oare nu-şi pierduse paznicii săi? De bună seamă, acest fapt este adevărat. Căci statuia Minervei a putut fi răpită după ce paznicii ei au fost lichidaţi. Căci nu oamenii erau păziţi de statuia Minervei, ci statuia de oameni. Prin urmare, cum putea Minerva să fie adorată în scopul de-a apăra patria şi cetăţenii, dacă ea n-a fost în stare să-şi apere paznicii săi?”
(Sfântul Augustin, De civitate Dei, pg. 61)

„Nimeni nu ar fi putut vedea Gloria lui, dacă mai întâi n-ar fi fost vindecat de umilinţa trupului. Ai fost orbit de praf şi cu praf ai fost vindecat: trupul te orbise, trupul te vindecă”
(Fericitul Augustin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Omilia 2,16).

„Nimeni nu mănâncă acest trup ( al Domnului Iisus ) înainte de a-l adora; am păcătui dacă nu l-am adora”
(Fericitul Augustin, Ennarationes in Psalmos 98,9).

„A coborât aici pe pământ viaţa noastră, Viaţa adevărată; a luat asupra sa moartea noastră pentru a o ucide cu belşugul Vieţii sale”
(Fericitul Augustin, Confessiones IV, 12).

,,Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută, Îl găsesc doar în măsura împlinirii lor."

,,Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască mai multe bunătăţi decât ceri tu."

“Nu fi desert, o, suflete al meu, si nu deveni surd la urechea inimii din cauza zgomotului desertaciunii tale. Iata unde se afla binele: acolo unde se simte gustul adevarului. In adancul inimii se afla, dar inima s-a indepartat de El. O, voi, tradatori ai cauzei celei bune, intorceti-va la inima voastra si lipiti-va cu sufletul de Cel Care v-a facut. [...] Linistea nu se afla acolo unde o cautati voi. Voi cautati viata fericita intru imparatia mortii? Ea nu este acolo. Caci, in ce fel ar putea sa existe viata fericita acolo unde nici macar viata nu este?.”
( Fericitul Augustin, Confesiuni.)

"Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât doar prin iubire".

“Cel care ţine Universul este culcat într-o iesle, cel care este hrana îngerilor este nutrit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune, ca slăbiciunea să devină putere. Un mare medic s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm greu bolnav pe care-l vindecă, luând asupra sa slăbiciunea noastră”.

,,Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit."

“Întreabă frumuseţea pamântului, întreabă frumuseţea mării, întreabă frumuseţea aerului care se dilată şi se răspândeşte, întreabă frumuseţea cerului, (…) întreabă-le pe toate. Toate îţi răspund: Iată, suntem frumoase. Frumuseţea lor aduce mărturie. Aceste frumuseţi supuse schimbării, cine altul le-a făcut decât Cel Frumos, care nu e supus schimbării?”

"Eram doar copil, dar eram de o răutate ieşită din comun; îi înşelam la tot pasul prin minciuni pe educatorii, pe părinţii, pe învăţătorii mei. La minciună nu a întârziat să se alăture furtul, pentru că furam de la părinţii mei tot ce făceau pentru mine, fie din cămară, fie din bucătărie. Luam şi de la masă ca să mănânc pe ascuns sau ca să fac schimb cu prietenii. Necinstit chiar şi la joc, de câte ori, învins, nu mi-am atribuit, din vanitate copilărească de a fi deasupra, victoria prin înşelăciune? Acuma, Doamne, cu o bucurie nestăvilită îţi mulţumesc că mi-ai eliberat inima şi limba de viciile înşelătoriei şi minciunii".
( Fericitul Augustin, în confesiunile sale (I, 9))

- Citate din opera Părintelui Dumitru Stăniloae
- Citate din opera Părintelui nostru Ioan Gură de Aur
- Citate din opera Sfântului Teodor Studitul