Am învăţat să zâmbesc. Uneori un simplu zâmbet te face să te simţi puternicAm mai învăţat ca atunci când iubeşti înveţi să ierţi şi-atunci când ierţi nimic nu pierzi.
Am învăţat, călăuzit de cuvântul Sf. Ap. Pavel :" Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." (Filipeni 4:8 ), să mă concentrez doar asupra a ceea ce pot face, nu asupra a ceea ce aş fi putut sau ce ar fi trebuit să fac.
Am învăţat, că dacă iubim sincer şi dezinteresat, orice poveste de iubire are un final fericit...
Am învăţat că numai în lumina dragostei dintâi putem iubi cu adevărat.
În seara de colindă, am învăţat cât adevăr este în faptul că, nu-i putem face pe alţii fericiţi, dacă noi înşine nu suntem fericiţi.
Am învăţat să-mi fac timp pentru Dumnezeu, pentru sufletul meu şi pentru cel al semenilor mei.
Am învăţat că pentru o viaţă liniştită, lipsită de grijile lumeşti trebuie să-mi simplific viaţa de zi cu zi. Am învăţat aceasta citindu-l pe Cuv. Paisie Aghioritul, în cartea “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“
Am învătat de la Părintele Paisie de la Sihla, să nu cred tot ce aud; să nu faci tot ce pot; să nu spun tot ce ştiu şi să nu dau tot ce am. Pentru că e "vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda decât viaţa şi faptele."
Am învăţat că iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele, merg mână în mână. Sentimentele mele faţă de aproapele oglindesc, pur şi simplu, sentimentele mele faţă de Dumnezeu.
Am învăţat că uneori răutatea semenilor noştri face ca noi să ne mobilizăm mai mult, găsind în noi puteri neobişnuite, realizând astfel ceea ce nu am fi crezut nicodată că putem face.
Puterile aceste neobişnuite au izvorul în dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi.
Am învăţat că sunt stări şi probleme care trebuiesc aduse doar înaintea Domnului sau doar înaintea celor mai apropiaţi şi atunci cu mare grijă.
Oricât de slabi am fi, în faţa celor mai slabi ca noi, nu trebuie să ne arătăm slăbiciunile. Trebuie să ne luptăm pentru a ne ajuta semeni, trebuie să punem umărul mai des sub crucea semenilor noştri ştiind că Domnul Iisus este primul care vine în ajutorul nostru.
Am învăţat, uitându-mă la fiul meu şi amintindu-mi de o întâmplare de acum 10 ani, că atunci când el mi-a strâns cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul meu cel mic, m-a acaparat pentru totdeauna....acelaş lucru se întâmplă şi cu Dumnezeu...
Am învăţat..viaţa m-a învăţat că una e să plângi, alta este să te plângi...că uneori plânsul te eliberează ,alteori el îţi alină dorul pe care-l porţi, iar în cele mai multe cazuri simţi nevoia de a plânge doar pentru că-ţi simţi sufletul încărcat.
Să nu ai sentimente şi resentimente faţă de cel ce plânge lângă tine înseamnă să fi de piatră....În faţa ochilor care plâng, ar trebui fiecare dintre noi să realizăm cât de mult ne asemănăm noi oamenii şi cât de multe lucruri avem în comun. Numai cel care face aşa va dovedii că ştie şi poate iubii. Şi aceasta pentru că el va pune întodeauna pe primul loc asemănările dintre semenii (fraţii) săi şi nu pe diferenţe.
Cu cel ce plânge, plângi...cu cel ce se bucură, bucură-te...
Am învăţat că iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele, merg mână în mână. Sentimentele mele faţă de aproapele oglindesc, pur şi simplu, sentimentele mele faţă de Dumnezeu.
Am învăţat că uneori răutatea semenilor noştri face ca noi să ne mobilizăm mai mult, găsind în noi puteri neobişnuite, realizând astfel ceea ce nu am fi crezut nicodată că putem face.
Puterile aceste neobişnuite au izvorul în dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi.
Am învăţat că sunt stări şi probleme care trebuiesc aduse doar înaintea Domnului sau doar înaintea celor mai apropiaţi şi atunci cu mare grijă.
Oricât de slabi am fi, în faţa celor mai slabi ca noi, nu trebuie să ne arătăm slăbiciunile. Trebuie să ne luptăm pentru a ne ajuta semeni, trebuie să punem umărul mai des sub crucea semenilor noştri ştiind că Domnul Iisus este primul care vine în ajutorul nostru.
Am învăţat, uitându-mă la fiul meu şi amintindu-mi de o întâmplare de acum 10 ani, că atunci când el mi-a strâns cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul meu cel mic, m-a acaparat pentru totdeauna....acelaş lucru se întâmplă şi cu Dumnezeu...
Am învăţat..viaţa m-a învăţat că una e să plângi, alta este să te plângi...că uneori plânsul te eliberează ,alteori el îţi alină dorul pe care-l porţi, iar în cele mai multe cazuri simţi nevoia de a plânge doar pentru că-ţi simţi sufletul încărcat.
Să nu ai sentimente şi resentimente faţă de cel ce plânge lângă tine înseamnă să fi de piatră....În faţa ochilor care plâng, ar trebui fiecare dintre noi să realizăm cât de mult ne asemănăm noi oamenii şi cât de multe lucruri avem în comun. Numai cel care face aşa va dovedii că ştie şi poate iubii. Şi aceasta pentru că el va pune întodeauna pe primul loc asemănările dintre semenii (fraţii) săi şi nu pe diferenţe.
Cu cel ce plânge, plângi...cu cel ce se bucură, bucură-te...
...şi încă mai învăţ...
Un comentariu:
SLAVIT SA FIE DOMNUL!Da ,ce frumos si ce bine ar fi daca mai mult am invata de la tot ce ne inconjoara decat sa ne facem invatatori altora.Fratele Traian a scris candva o minunata poezie ,un indemn de bagat in seama:" Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la greier, când singur esti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător,
Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveţi din tot ce piere,tu să traieşti în veci! "AMIN.
Trimiteți un comentariu