Sub sabia dacică, un sat își spune povestea

 

La poalele dealului Turdaș, între Simeria și Orăștie, Muzeul Satului Transilvănean „Orăștie-Turdaș” păstrează case, gospodării și povești ale unei lumi care pare să fi găsit aici o cale de a rămâne vie.

 

Există locuri în care timpul pare să încetinească, deși lumea din jur continuă să alerge în același ritm nebunesc. Locuri în care nu ai nevoie de un ghid ca să înțelegi că te afli în fața unei povești, pentru că povestea este pretutindeni: în lemnul vechi al unei case, în forma unei porți, în liniștea unei ulițe sau în biserica ce pare să vegheze asupra acestui petic de pământ.

 

Un astfel de loc am descoperit la Muzeul Satului Transilvănean „Orăștie-Turdaș”.

 

Fotografiile care însoțesc aceste rânduri nu sunt realizate de un fotograf profesionist și nici nu își propun să fie o prezentare tehnică sau perfectă a muzeului. Sunt fotografii făcute de un om care iubește tradiția, arta și cultura românească și care, ajuns aici, a simțit nevoia să păstreze câteva imagini din ceea ce a văzut.

 

Uneori, poate, o fotografie făcută din emoție spune mai mult decât una făcută după toate regulile meseriei, pentru că în spatele ei se află mirarea celui care privește și bucuria de a fi descoperit ceva ce merită împărtășit și altora.

 

Un sat în care timpul are alt înțeles

 

Odată ce intri în muzeu, ai senzația că ai lăsat în urmă agitația orașului și ai pășit într-un univers în care lucrurile se întâmplă după o altă măsură a timpului.

 

Aerul, mirosul de iarbă și de fân, casele vechi și gospodăriile așezate în jurul lor construiesc încet imaginea unui sat transilvănean de altădată, unul pe care poate că unii dintre noi l-am cunoscut în copilărie, iar alții doar din poveștile părinților și bunicilor.

La mulți ani, LEU!

 

Acum 190 de ani, la 16 septembrie 1836, domnitorul Alexandru Ghica instituia leul ca monedă a Țării Românești, echivalentul a 60 de parale.

La 22 aprilie 1867, în timpul domniei regelui Carol I, a fost promulgată Legea Monetară a României, care stabilea leul drept monedă națională. Primele monede de 1, 2, 5 și 10 bani au fost bătute în Anglia, la Birmingham.

Din 1870, monedele românești au început să fie emise de Monetăria Statului Român. Iar în 1868 a fost emisă prima monedă românească de aur, în valoare de 20 de lei - „polul” - într-un tiraj de doar 200 de exemplare.

Multe dintre acestea au fost oferite politicienilor români, diplomaților străini și unor suverani europeni. Câteva zeci de exemplare ar fi fost zidite chiar la temelia Castelului Peleș din Sinaia.

De reținut: Cel mai puternic leu din istoria României a fost cel din 1876, atunci când cu un leu puteai cumpăra zece pâini...Un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei

Leul a trecut, de-a lungul istoriei, prin perioade de glorie, dar și prin momente dificile. După Primul Război Mondial, moneda românească a intrat într-o perioadă de puternic declin și a ajuns una dintre cele mai slabe monede din Europa.

Astăzi, după aproape două secole, leul este încă moneda României.