Este un al doilea Gură-de-Aur care, ca şi acela, din surghiunul său, fără odihnă, veghează asupra mădularelor turmei lui Hristos, povăţuindu-le, mângâindu-le, îmbărbătându-le şi mai preus de toate întărindu-le pentru purtarea cu neclintire până la capăt a jugului lui Hristos i al suferinţei pentru El.
Mai multe detalii aici
"Dă-ne şi tu în schimbul cuvântului rugăciunile tale ca şi noi, smeriţii, să întâmpinăm în urma ta pe sfinţii noştri Părinţi care s-au încununat."
- Citate din opera Părintelui Dumitru StăniloaeMai multe detalii aici
"Dă-ne şi tu în schimbul cuvântului rugăciunile tale ca şi noi, smeriţii, să întâmpinăm în urma ta pe sfinţii noştri Părinţi care s-au încununat."
(Sf. Teodor Studitul - Scrisoarea 142 - Unei egumene)
"Să răbdăm puţină vreme, deoarece scăpăm de această viaţă, după cum vedem în toate zilele pe unul câte unul dintre fraţi mergând spre îngropare."
(Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Ed. Episcopiei Alba Iulia, 1994 )
"Cel ce face ascultare cu dragoste, liturghie săvârşeşte".
"Bogăţia faptei este bogăţia sufletului."
"În acest chip vietuind (dupa legile Sfintilor Parinti – n.n.), nu vom muri de moartea neascultarii, ci vom trai în dreptate si vom câstiga Împaratia cerurilor."
"Facând cele placute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosi noua, caci asa vrea Dumnezeu, sa dorim binele fratilor nostri si mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastra."
,,Avem datoria să ne întoarcem iarăşi la locul de unde am ieşit şi să ne facem una cu îngerii."
,,Cea mai frumoasă cunună o va avea ascultătorul."
“Atunci când credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere”
"În sufletele smerite se odihneşte Domnul, căci nimic nu dezrădăcinează aşa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie"
"Judecaţi singuri, oare cu dreptate este a vă asculta pe voi, mai mult decît pe Dumnezeu? Mai bine este limbii mele să fie tăiată, decît a tăcea şi a nu ajuta credinţa cea adevărată."
,,Astupă-ţi gura cu cărbunele dumnezeieştii dragoste, tăind toată împătimirea.."
Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă Domnului: „Nu e urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deşertăciunii, ci e chiar foarte iubită”
"Cinstirea icoanei urcă la prototip. Închinarea amândurora e una; nu sfâşiată, nu împărţită. Dar faţă de prototip e fiinţială, iar faţă de icoană relativă... Cel ce se închină icoanei cuiva, fie a lui Hristos, fie a Născătoarei de Dumnezeu, fie a vreunui sfânt... în ea se închină celui a cărei icoană este ea"
( Sf. Teodor Studitul - citat de Pr. Dumitru Stăniloae, în "Iisus Hristos ca Prototip al icoanei Sale", MMS, XXXIV, 1958, nr. 3-4, p. 265)
Despre Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului şi Mântuitorului nostru, Sf. Teodor Studitul scria: "Maria este un pământ pe care spinul păcatului n-a crescut deloc."
“Cu priviri pline de lumină, să intrăm şi noi în ape ca să ne facem părtaşi dumnezeieştilor străluciri bogate. Şi de vreme ce prin Duhul Sfânt am devenit purtători de lumină, să-L preamărim pe Pricinuitorul Luminii, pe Iisus, strălucirea slavei Tatălui cu suflete mulţumitoare….”
(din Omilia Sfântului Teodor Studitul la Înainteprăznuirea Sărbătorii Luminii)
"Cine fuge de prigoană fuge de Dumnezeu"
„Fiţi gata întotdeauna, nu vă faceţi părtaşi prin nepăsare la crimele faţă de învăţătura Bisericii. Rezistaţi până la moarte!”
,,De vreme ce prin Duhul Sfânt am devenit purtători de lumină, să-L preamărim pe Pricinuitorul Luminii, pe Iisus, strălucirea slavei Tatălui cu suflete mulţumitoare…."
„Sinodul nu este aceasta: sa se întrunească simplu ierarhi si preoţi, chiar dacă ar fi mulâi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace si spre păzirea canoanelor... şi nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastră... Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflaţi în comuniune cu ei.”
“Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îţi câştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?”
"În ce-i priveşte pe cei care trăncănesc, să-i lăsăm să trăncănească despre lucruri fără noimă cât doresc, iar pe defăimători să-i lăsăm să-şi rostească clevetelile. Noi suntem gata să ne apărăm pe noi înşine în orice privinţă şi să respingem orice acuză se aduce împotriva noastră”
(Sfântul Teodor Studitul, ,,Epistola I.30, ’Către patriarhul Nichifor’ ”)
,Icoana nu reprezintă firea, ci persoana. Atunci când Îl înfăţişăm pe Domnul, nu-I reprezentăm nici omenirea, nici dumnezeirea, ci Persoana care, potrivit termenilor dogmei de la Calcedon, uneşte în Sine în chip negrăit - neamestecat şi neîmpărţit - cele două firi.”
,,Hristos nu a poruncit nicicând scrierea vreunui cuvânt. Şi totuşi, Apostolii I-au descris chipul, păstrându-l până în ziua de azi. Ori, ceea ce, pe de o parte, este descris cu cerneală, pe hârtie, este reprezentat, pe de alta, prin felurite culori, pe pânză sau lemn sau ziduri."
"Îngerii - buni şi răi - se vor înfăţişa înaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfârşită tulburare, dar va găsi o mângâiere la vederea şi protecţia îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa curată sunt în acel moment de un mare ajutor şi reprezintă o mare bucurie pentru dânsul. Ascultarea, umilinţa, faptele bune şi răbdarea sunt sprijin sufletului, care urcă spre Domnul într-o mare bucurie şi însoţit de îngerii cei buni; în acest timp sufletul plin de pasiuni şi păcate este condus de demoni în iad unde va suferi veşnic."
,,Fiecare dintre noi a luat putere de la Dumnezeu – şi bărbat şi femeie, şi tânăr şi bătrân – ca să se lupte până la sânge pentru dumnezeiasca lege şi pentru credinţa noastră ortodoxă."
Odată părintele a zis către ucenic:
“Vezi, fiule, că oamenii aceştia nu numai cu răni şi cu această temniţă întunecoasă ne pedepsesc, ci cu foame şi cu sete vor să ne omoare, dar noi să ne punem nădejdea în Dumnezeu, Care nu numai cu pîine, ci şi cu altă mîncare mai bună ştie a hrăni, cu a Cărui purtare de grijă se ţine toată suflarea. Mie, împărtăşirea cu Trupul Stăpînului să-mi fie de acum hrana sufletului şi trupului”.
Pentru că Părintele Teodor Studitul avea totdeauna cu sine o părticică din Trupul Cel de viaţă făcător, adăpat cu Sîngele Domnului Iisus Hristos, pe care o păstra pe cînd săvîrşea dumnezeieştile Taine, cînd îi era cu putinţă.
“Deci - zicea el - eu numai cu Acesta mă voi împărtăşi, negustînd altceva nimic, iar pâinea care ni se dă amândurora să-ţi rămână ţie singur, asemenea şi apa; pentru că foarte puţin ni se dă, precum vezi, şi abia poate să fie pentru tine singur, spre întărirea trupului, ca măcar tu să rămîâ viu şi să vesteşti fraţilor trecerea mea din viaţă, dacă va fi voia Domnului Dumnezeu a mă săvârşi în această mare strâmtorare”.
"Să răbdăm puţină vreme, deoarece scăpăm de această viaţă, după cum vedem în toate zilele pe unul câte unul dintre fraţi mergând spre îngropare."
(Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Ed. Episcopiei Alba Iulia, 1994 )
"Cel ce face ascultare cu dragoste, liturghie săvârşeşte".
"Bogăţia faptei este bogăţia sufletului."
"În acest chip vietuind (dupa legile Sfintilor Parinti – n.n.), nu vom muri de moartea neascultarii, ci vom trai în dreptate si vom câstiga Împaratia cerurilor."
"Facând cele placute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosi noua, caci asa vrea Dumnezeu, sa dorim binele fratilor nostri si mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastra."
,,Avem datoria să ne întoarcem iarăşi la locul de unde am ieşit şi să ne facem una cu îngerii."
,,Cea mai frumoasă cunună o va avea ascultătorul."
“Atunci când credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere”
"În sufletele smerite se odihneşte Domnul, căci nimic nu dezrădăcinează aşa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie"
"Judecaţi singuri, oare cu dreptate este a vă asculta pe voi, mai mult decît pe Dumnezeu? Mai bine este limbii mele să fie tăiată, decît a tăcea şi a nu ajuta credinţa cea adevărată."
,,Astupă-ţi gura cu cărbunele dumnezeieştii dragoste, tăind toată împătimirea.."
Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă Domnului: „Nu e urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deşertăciunii, ci e chiar foarte iubită”
"Cinstirea icoanei urcă la prototip. Închinarea amândurora e una; nu sfâşiată, nu împărţită. Dar faţă de prototip e fiinţială, iar faţă de icoană relativă... Cel ce se închină icoanei cuiva, fie a lui Hristos, fie a Născătoarei de Dumnezeu, fie a vreunui sfânt... în ea se închină celui a cărei icoană este ea"
( Sf. Teodor Studitul - citat de Pr. Dumitru Stăniloae, în "Iisus Hristos ca Prototip al icoanei Sale", MMS, XXXIV, 1958, nr. 3-4, p. 265)
Despre Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului şi Mântuitorului nostru, Sf. Teodor Studitul scria: "Maria este un pământ pe care spinul păcatului n-a crescut deloc."
“Cu priviri pline de lumină, să intrăm şi noi în ape ca să ne facem părtaşi dumnezeieştilor străluciri bogate. Şi de vreme ce prin Duhul Sfânt am devenit purtători de lumină, să-L preamărim pe Pricinuitorul Luminii, pe Iisus, strălucirea slavei Tatălui cu suflete mulţumitoare….”
(din Omilia Sfântului Teodor Studitul la Înainteprăznuirea Sărbătorii Luminii)
"Cine fuge de prigoană fuge de Dumnezeu"
„Fiţi gata întotdeauna, nu vă faceţi părtaşi prin nepăsare la crimele faţă de învăţătura Bisericii. Rezistaţi până la moarte!”
,,De vreme ce prin Duhul Sfânt am devenit purtători de lumină, să-L preamărim pe Pricinuitorul Luminii, pe Iisus, strălucirea slavei Tatălui cu suflete mulţumitoare…."
„Sinodul nu este aceasta: sa se întrunească simplu ierarhi si preoţi, chiar dacă ar fi mulâi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace si spre păzirea canoanelor... şi nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastră... Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflaţi în comuniune cu ei.”
“Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îţi câştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?”
"În ce-i priveşte pe cei care trăncănesc, să-i lăsăm să trăncănească despre lucruri fără noimă cât doresc, iar pe defăimători să-i lăsăm să-şi rostească clevetelile. Noi suntem gata să ne apărăm pe noi înşine în orice privinţă şi să respingem orice acuză se aduce împotriva noastră”
(Sfântul Teodor Studitul, ,,Epistola I.30, ’Către patriarhul Nichifor’ ”)
,Icoana nu reprezintă firea, ci persoana. Atunci când Îl înfăţişăm pe Domnul, nu-I reprezentăm nici omenirea, nici dumnezeirea, ci Persoana care, potrivit termenilor dogmei de la Calcedon, uneşte în Sine în chip negrăit - neamestecat şi neîmpărţit - cele două firi.”
,,Hristos nu a poruncit nicicând scrierea vreunui cuvânt. Şi totuşi, Apostolii I-au descris chipul, păstrându-l până în ziua de azi. Ori, ceea ce, pe de o parte, este descris cu cerneală, pe hârtie, este reprezentat, pe de alta, prin felurite culori, pe pânză sau lemn sau ziduri."
"Îngerii - buni şi răi - se vor înfăţişa înaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfârşită tulburare, dar va găsi o mângâiere la vederea şi protecţia îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa curată sunt în acel moment de un mare ajutor şi reprezintă o mare bucurie pentru dânsul. Ascultarea, umilinţa, faptele bune şi răbdarea sunt sprijin sufletului, care urcă spre Domnul într-o mare bucurie şi însoţit de îngerii cei buni; în acest timp sufletul plin de pasiuni şi păcate este condus de demoni în iad unde va suferi veşnic."
,,Fiecare dintre noi a luat putere de la Dumnezeu – şi bărbat şi femeie, şi tânăr şi bătrân – ca să se lupte până la sânge pentru dumnezeiasca lege şi pentru credinţa noastră ortodoxă."
Odată părintele a zis către ucenic:
“Vezi, fiule, că oamenii aceştia nu numai cu răni şi cu această temniţă întunecoasă ne pedepsesc, ci cu foame şi cu sete vor să ne omoare, dar noi să ne punem nădejdea în Dumnezeu, Care nu numai cu pîine, ci şi cu altă mîncare mai bună ştie a hrăni, cu a Cărui purtare de grijă se ţine toată suflarea. Mie, împărtăşirea cu Trupul Stăpînului să-mi fie de acum hrana sufletului şi trupului”.
Pentru că Părintele Teodor Studitul avea totdeauna cu sine o părticică din Trupul Cel de viaţă făcător, adăpat cu Sîngele Domnului Iisus Hristos, pe care o păstra pe cînd săvîrşea dumnezeieştile Taine, cînd îi era cu putinţă.
“Deci - zicea el - eu numai cu Acesta mă voi împărtăşi, negustînd altceva nimic, iar pâinea care ni se dă amândurora să-ţi rămână ţie singur, asemenea şi apa; pentru că foarte puţin ni se dă, precum vezi, şi abia poate să fie pentru tine singur, spre întărirea trupului, ca măcar tu să rămîâ viu şi să vesteşti fraţilor trecerea mea din viaţă, dacă va fi voia Domnului Dumnezeu a mă săvârşi în această mare strâmtorare”.
- Citate din opera Părintelui nostru Ioan Gură de Aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu