Viaţa celui între sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur,
“Ce este omul? Împrumut cu dobândă vremelnică a vieţii”.
( Meditatie la Psalmul 38 )
"Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, ci toţi; căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd."
,,Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi."
,,Îi cinstim pe sfinţi imitându-i."
"Mustrarea conştiinţei, iubiţilor, este o ancoră sfântă a sufletului, care nu ne lasă să ne cufundam cu totul în cursa păcatului."
(din Predica la Duminica a Treia a Marelui Post)
"Nimeni să nu fie trist pentru că este sărac, pentru că împărăţia lui Dumnezeu ne-a fost dezvăluită! Să nu fie nimeni abătut din cauza păcatelor sale; pentru că iertarea ne-a venit din mormântul Domnului. Să nu fie nimeni înfricoşat de moarte, pentru că moartea Mântuitorului ne-a eliberat pe noi! El a călcat pe moarte şi a învins-o."
( din predica de Paşti )
"Prima datorie este iubirea, care este întotdeauna ancorată în iubirea faţă de Dumnezeu"
"Nici un sportiv adevărat, atunci când se află pe stadion, nu cere odihnă, linişte, mâncăruri sau băuturi. Altfel, ar fi nu numai un sportiv prost, dar şi nebun. Atunci când concurează, îşi adună forţele, îndură praful, căldura, transpiraţia, chinul şi, câteodată, chiar şi durerea...Va veni şi vremea odihnei. Acum este, însă, vremea încercărilor, a ispitelor, a supărărilor, ca prin ele să dobândim nădejdea mântuirii..."
( din “Problemele vietii”, Editura Egumenita - Cele două căi )
" Dragostea este bucuria de a face altora bucurie."
,,Hristos, dumnezeiescul Doctor, nu ne vindecă fără voia noastră’’
,,Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit."
,,Nu este deajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te faci creştin."
"Suntem uniţi unii cu alţii mai mult pentru pricini lumeşti decât pentru dragostea de Hristos; de aceea şi dragostea dintre noi se spulberă repede, pe când dragostea care are temei pe Hristos rămâne veşnică"
,,Dumnezeu a dat fiecăruia minte, ca astfel, uitându-se la tot ce-l înconjoară, să înţeleagă ceea ce trebuie”
"Astupă izvorul neiubirii, mai ales al pizmei, pârâul păcatelor îndată se va usca; scoate rădacina, atunci ai stârpit şi roadele."
( din predica la Duminica cincizecimii )
„Nădejdea este lanţ puternic agăţat de ceruri. Dacă ne ţinem strâns de el ne trage încetul cu încetul spre înălţimea aceea şi ne ridică deasupra tuturor răutăţilor din această viaţă”
"Pavel a fost om ca şi noi, împărtăşindu-se de aceeaşi fire ca şi noi, şi toate celelalte le-a avut deopotrivă cu noi. Dar fiindcă a arătat o atât de mare dragoste pentru Hristos, a covârşit şi cerurile, şi a stat împreună cu îngerii. Aşa că, dacă am voi şi noi să ne ridicăm cât de puţin şi să aprindem acel foc în noi, vom putea călca pe urma acelui sfânt."
( OMILIA XXXII din “Omilii la Epistola catre Romani”)
,,Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune."
"Cine se poate ruga cu toată puterea, fie el cel mai sărac om, el totuşi va fi cel mai bogat dintre toţi; aceluia însă, căruia îi lipseşte rugăciunea, de ar şedea chiar pe scaun împărătesc, tot este cel mai sărac dintre toţi."
(din predica la Duminica a Cincea a Marelui Post)
„Mare lucru este adunarea la un loc a celor credincioşi, căci ea lucrează aprinderea dragostei şi din ea se nasc toate bunurile. Căci nu este nici un bun care să nu vină de la dragostea din Hristos“.
(Omilia 19, Evrei)
„Căci precum fier pe fier se ascute şi lemn pe lemn se aprinde, tot aşa, adunându-ne la un loc, noi sporim între noi dragostea de Dumnezeu şi de oameni“.
„Dacă cu adevărat suntem fraţi şi dacă cu adevărat ne ajutăm unii pe alţii, atunci desigur că la aceasta ne vom aduna totdeauna cu toţii. Adunarea ne va aduce la apropierea şi prietenia folositoare şi prin aceasta vom împiedica pe acelea care ne duc la Gheenă.“
( Omilia Tesaloniceni )
„Este cu putinţă deci de a fi oricine dascăl. Împărţiţi cu mine, vă rog, slujba aceasta! Eu vă vorbesc în public, dar şi voi, fiecare în particular şi fiecare să ia în mâinile sale mântuirea aproapelui. După cum sunt dascăli şi printre copii, ce învaţă literele alfabetului (după cum în şcoală dascălii pun pe copiii cei mari să arate celor începători literele alfabetului), tot aşa şi în Biserică, pentru că Apostolul (adică Pavel) nu voieşte ca dascălul să fie supărat de toţi. Şi de ce? Pentru că mari bunuri vor ieşi de aici. Atunci, osteneala dascălului nu va rămâne zadarnică, ci fiecare dintre şcolarii lui, imitându-l, va deveni iute şi el un dascăl şi va avea aceeaşi îngrijire faţă de alţii, precum a avut-o dascălul către el. Astfel să îndreptăm şi noi pe alţii.“
„Biserica este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât pământul. Ea niciodată nu îmbătrâneşte, ci totdeauna va înflori în Hristos.“
„Biserica este acel lăcaş sfânt ridicat de spiritele noastre.“
„Biserica este Trupul organic al lui Hristos... ai cărei membri, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonie perfectă.“
„Biserica lui Hristos este vie şi puternică în măsura în care ea se hrăneşte cu Trupul şi Sângele dumnezeiescului ei Întemeietor, căci fără comunicare între Hristos şi creştini nu poate fi vorba de o Biserică vie.“
„Noi devenim cu adevărat fiii lui Dumnezeu numai prin unirea cu Hristos în Biserica Sa.“
"Nimic nu ne poate apropia mai mult de Dumnezeu şi nimic nu ne poate face mai asemănători cu El, decât dragostea inimii noastre pentru Hristos
şi împlinirea de bunăvoia noastră, cu bucurie, a voii Lui."
"Hristos n-a dat ca semn de recunoaştere, pentru ucenicii Săi, în lume, minunile – ci dragostea. Dragostea statornică, fierbinte şi de bunăvoie."
,,Rugăciunile fratelui sunt şi ale mele, şi nevoia mea este şi a lui, darul lui este şi al meu, şi talantul meu este şi al lui. Bucuria şi suferinţa ne sunt comune, într-un cuvânt, şi prietenia nu este decât o reflectare a tainei Bisericii, după cum şi o celulă conţine în sine întreaga informaţie genetică a unui organism, fără nici o lipsă."
„Învăţătorii, de a căror persoană depinde mântuirea alto-ra, trebuie să aibă înţelepciune şi virtute de la Domnul Duhul Sfânt. Trebuie să aibă dragoste şi râvnă, veghind ca să-i poată duce pe alţii la mântuire.“
„Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.“
„Cel care îşi păstrează conştiinţa curată, chiar şi în zdrenţe dacă ar fi îmbrăcat şi dacă de foame ar fi chinuit, acela totdeauna va fi liniştit şi fericit.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu