"Satana nu are vacanţă niciodată, nici vara, nici iarna, nici ziua, nici noaptea. De aceea şi tu, frate credincios şi lucrător al Domnului, fii treaz în orice vreme şi nu-ţi înceta niciodată nici lucrul tău, nici rugăciunea ta.
E mai uşor să te aperi de ispită când vine ca un leu răcnind împotriva ta decât atunci când vine moale ca o pisică ori foşnind ca un şarpe. Deci veghează întotdeauna şi roagă-te neîncetat.
Cea mai mare primejdie pentru un ostaş şi un lucrător al Domnului este moleşeala şi lenea, somnul cel duhovnicesc. De aceea ţineţi-vă trează totdeauna inima şi tot ce faceţi să fie făcut cu tot cugetul curat, ca pentru Hristos.
Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine, şi eu mă laud cu ele, căci acestea sunt averea noastră cea mai scumpă... Dar ne vom pierde sigur mântuirea noastră şi a altora dacă nu lucrăm cu o conştiinţă veghetoare şi curată cu această avere... Dacă nu umblăm în toate lucruri-le şi faptele noastre cu un cuget curat şi treaz faţă de Dumnezeu şi faţă de datoriile noastre în Lucrarea Lui.
Eşti tatăl unei familii? Eşti primarul unui sat? Eşti învăţătorul unei şcoli? Eşti preotul şi păstorul unor suflete? Orice loc de răspundere ai avea, simte-ţi marea datorie şi marea răspundere a conştiinţei tale faţă de aceste îndatoriri totdeauna. Lucrează în aşa fel, ca să poţi da o bună socoteală în orice clipă lui Dumnezeu şi oricărui semen al tău care ţi-ar cere aceasta.
Ai o conştiinţă şi ai o mare răspundere faţă de curăţia acestei conştiinţe, ca şi faţă de tot ce te îndeamnă sau te mustră ea. Eu te întreb, dragul meu, de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?"
E mai uşor să te aperi de ispită când vine ca un leu răcnind împotriva ta decât atunci când vine moale ca o pisică ori foşnind ca un şarpe. Deci veghează întotdeauna şi roagă-te neîncetat.
Cea mai mare primejdie pentru un ostaş şi un lucrător al Domnului este moleşeala şi lenea, somnul cel duhovnicesc. De aceea ţineţi-vă trează totdeauna inima şi tot ce faceţi să fie făcut cu tot cugetul curat, ca pentru Hristos.
Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine, şi eu mă laud cu ele, căci acestea sunt averea noastră cea mai scumpă... Dar ne vom pierde sigur mântuirea noastră şi a altora dacă nu lucrăm cu o conştiinţă veghetoare şi curată cu această avere... Dacă nu umblăm în toate lucruri-le şi faptele noastre cu un cuget curat şi treaz faţă de Dumnezeu şi faţă de datoriile noastre în Lucrarea Lui.
Eşti tatăl unei familii? Eşti primarul unui sat? Eşti învăţătorul unei şcoli? Eşti preotul şi păstorul unor suflete? Orice loc de răspundere ai avea, simte-ţi marea datorie şi marea răspundere a conştiinţei tale faţă de aceste îndatoriri totdeauna. Lucrează în aşa fel, ca să poţi da o bună socoteală în orice clipă lui Dumnezeu şi oricărui semen al tău care ţi-ar cere aceasta.
Ai o conştiinţă şi ai o mare răspundere faţă de curăţia acestei conştiinţe, ca şi faţă de tot ce te îndeamnă sau te mustră ea. Eu te întreb, dragul meu, de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu