joi, 20 mai 2010

Să ne rugăm împreună...



"Iisuse, preadulcele nostru Mântuitor!
Odinioară, Apostolii Tăi s-au apropiat de Tine, rugându-Te:
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm!
Învaţă-ne să ne rugăm prin Tine şi Jertfa Ta cea sfântă.
Învaţă-ne să cerem totul prin Sângele Tău şi Jertfa Ta cea sfântă. Învaţă-ne să ne aplecăm cu toate rugăciunile noastre şi cu toate cererile noastre la picioarele Crucii Tale.


O, Doamne Iisuse, noi suntem nişte copii nepricepuţi!

Învaţă ne Tu, Doamne, cum să vorbim cu Tatăl Ceresc şi ce să cerem de la El.
În rugăciunile noastre, Iisuse Doamne, noi cerem un singur lucru:
Te cerem pe Tine, Doamne!
Te cerem să fii al nostru şi noi să fim ai Tăi.
Te cerem numai pe Tine, Doamne, căci, dacă Te avem pe Tine, avem totul; şi dacă nu Te avem pe Tine nu avem nimic.
Fă ce vrei cu noi şi cu rugăciunile noastre, Doamne.
Miluieşte-ne cu îndurările Tale când vei afla de bine, loveşte-ne cu nuiaua când nu se va putea altcum.
Dă-ne şi hrană dulce şi dă-ne şi medicamente amare.
Învaţă-ne, Iisuse Doamne, prin rugăciunile noastre, să ne încredinţăm cu totul Ţie.
Duhule Sfinte şi de viaţă Făcătorule!
Tu eşti Învăţătorul nostru cel mare pe Care ni L-a lăsat Mântuitorul să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm.
Pune, Duhule Sfinte, căldură şi foc ceresc în rugăciunile noastre! Trezeşte-ne neîncetat la rugăciune şi priveghere, până va sosi clipa cea sfântă să trecem în lumea unde răsună neîncetat cântările şi rugăciunile cele cereşti.
Amin."

Părintele Iosif Trifa
din predica la Eanghelia Duminicii a IV-a din postul mare

2 comentarii:

Miriam spunea...

Mă întorc cu drag înspre aceste minunate sfaturi ale părintelui Iosif Trifa, după minunate lecturi ale sfinţilor părinţi, şi fâcând o comparaţie, nu pot să spun decât că părintele Iosif a scris şi a îndemnat şi a simţit ca sfinţii părinţi. Numai la ei se poate vedea o aşa mare dragoste faţă de Dumnezeu Tatăl, faţă de Dumnzeu Fiul şi faţă de Dumnezeu Duhul Sfânt.
Îmi aduc aminte de primii mei paşi în credinţă, când nu făceam distincţie între Tatăl şi Fiul şi nici nu ştiam cum să mă rog. Atunci un frate, Titus Neculce, a spus: roagă-Te Tatălui în numele Fiului prin Duhul Sfânt. Mai târziu am înţeles ce înseamnă asta.

Recitind rugăciunea de mai sus, ne umplem de un dor fierbinte de a vorbi cu Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Sincer, îngenunchiez şi eu, şi alături de şoaptele rostite de părintele, continui:
Vin la Tine, Domnul meu, încă din zorii zilei mele. M-ai trezit pentru a-mi spune că ai înnoit biecuvântările Tale pentru fiecare din noi. Cum să Îţi mulţumesc mai frumos?!...Le-ai presărat pe o cale care duce către Tine şi pe care pot merge doar cu Tine şi cu ai Tăi. Ajută-mă să o pot vedea şi să o pot urma. Fă-mă să Îţi simt prezenţa Ta!...şi să simt prezenţa lor... Fără ea aş merge târându-mă şi plângând de dor...Fără Tine aş rătăci strigându-Te mereu:,, Domnul meu, Domnul meu, unde eşti?..Sufletul meu Te caută, Te cheamă, Te vrea alături, Vino!"
...Şi fără de fraţii mei ar fi la fel. Aş rătăci strigând cu dor înlăcrimat: ,,Fraţii mei, fraţii mei, unde sunteţi?...Sufletul meu vă caută, vă cheamă, vă vrea alături!...Veniţi!"
Binecuvântă-mă, Doamne, cu prezenţa Ta şi cu a lor!...Amin!

ina spunea...

,,Să ne rugăm împreună..."

Un îndemn ce îmi dă fiori sfinţi...
Multe am împărtăşit în viaţă, şi am fost fericită, dar cel mai fericit momentul e cel al rugăciunii, al lacrimei împreunate, al umerilor ce stau alături cu privirea spre Cer, momentul şoaptelor şi momentul tăcerilor...şi al îmbrăţişării Tatălui strângându-ne la Pieptu-I Sfânt...

,,Primeşte-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt,
pe care rugăciunea e slobodă să plângă
şi unde fericirea e singurul cuvânt,
iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă."
( T. Dorz )