miercuri, 5 mai 2010

PROIECTELE NOULUI EPISCOP DE HUNEDOARA



În ziarul "Replica Hunedoarei", din 18 noiembrie 2009, Monalise Hihn, ale cărei articole le citesc cu interes, ne-a adus la cunoştinţă proiectele noului nostru Episcop de Hunedoara.
Tot interviul îl găsiţi aici, eu redau doar câteva frânturi:


"Ati studiat in Italia si aveti publicate lucrari legate de catolicism. Sunteti un adept al ecumenismului?


Depinde foarte mult ce intelegem prin “ecumenism”. Mantuitorul Hristos s-a rugat inainte de moarte ca “toti sa fie una”. Deci, dorinta de unificare a tuturor crestinilor intr-o singura confesiune este un lucru pozitiv, un lucru sfant si nobil. Sunt pentru aceasta, ca toti crestinii sa se regaseasca intr-o singura credinta. Noi, ortodocsii, avem convingerea ca aceasta este credinţa cea sfanta, Biserica a Duhului Sfant, in care poti avea experiente uluitoare de intalnire cu Dumnezeu; in aceasta Biserica poti sa-ti schimbi viata in bine, poti sa lepezi pacatul, poti sa ajungi la sfintirea intregii tale existente. Exista si un sens compromis, gresit al notiunii de “ecumenism”: pentru unii, aceasta ar fi o miscare de diluare a identitatii lor confesionale, de amalgamare a credintelor, de “corcire” a identitatii lor crestine. Sunt impotriva unor astfel de tendinte stranii si initiative neinteligente. Este adevarat, multi crestini ortodocsi inteleg limitat sau chiar gresit unirea Bisericilor, obiectivul declarat al ecumenismului. Ei cred ca Bisericile “se vor topi” unele in altele, sau una mai mare o va inghiti pe o alta mai firava. Or, nu va fi asa. Va fi o reconciliere la nivel dogmatic a doua sau mai multe confesiuni, care isi vor descoperi reciproc bogatiile ignorate si poate isi vor si corecta reciproc erori sau greseli nebagate in seama pana la intalnirea de confruntare. De aceea, a imparti lumea in “ecumenisti” si “anti-ecumenisti” demonstreaza o viziune superficiala si deloc duhovniceasca a realitatilor bisericesti. Cei care se inregimenteaza haotic in una sau in alta din “tabere”, defaimandu-i pe ceilalti, gresesc enorm. Exista un ecumenism al inimilor, al dorintei de unitate, al rabdarii duhovnicesti, al asteptarii coacerii timpurilor pentru toate. “Exista o vreme pentru toate” – spune Scriptura. Pana atunci, fiecare trebuie sa traim respectandu-i pe ceilalti si lasandu-ne convinsi de partile bune ale celorlalti, si mai putin hipnotizati de partile rele sau mai putin bune, in viziunea noastra....


Se vorbeste despre parintele Arsenie ca despre “Sfantul neincoronat al Ardealului”. Neoficial, mai multe fete bisericesti au declarat ca a existat o opozitie pentru canonizarea sa. Veti face astfel de demersuri?


Nu cred ca putem vorbi de o “opozitie”, cat mai degraba de o reconsiderare a momentului oportun pentru acest demers. Sfintii sunt eroi ai credintei si trebuie cinstiti. Ei sunt modele si repere pentru noi, cei vii. In plus, din cer ei se roaga pentru progresul nostru pamantesc si pentru intoarcerea la Dumnezeu a celor inca indepartati de Biserica. Parintele Arsenie are foarte multi ucenici. Doar un om carismatic si plin de har a putut sa creeze un curent de evlavie asa de puternic la atatia ani de la moartea sa. Desigur ca voi fi intelegator cu cei care militeaza pentru canonizarea sa, fara insa a forta lucrurile, pentru ca Dumnezeu lucreaza cu multa delicatete in istorie; Dumnezeu nu iubeste zdruncinaturile. Parintele Arsenie nu are nevoie de o miscare de forta pentru a fi canonizat. El este perceput de multi dintre noi ca sfant, si lucrul acesta deja ne creste starea launtrica de har. Sfantul este sfant chiar daca nu are si o recunoastere oficiala. Noi suntem cei care pierdem ignorand sfintii care au batatorit pamantul acesta inaintea noastra. Multi se raporteaza deja la Parintele Arsenie ca la un sfant. Cartile lui sunt citite cu multa evlavie. Mormantul lui este cercetat cu orice prilej religios. De aceea, cred eu, si in privinta canonizarii lucrurile merg in directia buna.


Care sunt principalele proiecte ale Dumneavoastra pentru nou-infiintata Episcopie a Devei si Hunedoarei?


O sa enumar aici doar cateva lucruri concrete, partial anticipate, precum: o imbinare a pastoralei cu asistenta sociala spre a conferi un plus de vigoare si de relevanta misiunii Bisericii; o revista (ziar) religioasa – organ de presa al noii eparhii care sa reflecte activitatea noastra si sa incite si pe altii sa se implice in proiectele noastre; institutionalizarea unor forme de misiune cu tinerii, materializate in tabere de tineret; un accent sporit pentru dinamizarea orei de religie; crearea unor parohii noi, acolo unde realitatea locala o impune; revigorarea vietii monahale pe teritoriul eparhiei noastre etc.; poate asupra proiectelor voi reveni si cu alta ocazie...."


Să ne trăiţi şi să ne păstorişi într-u cât mai mulţi ani Înalt Prea Sfinţite Părinte Gurie!



Un comentariu:

Sevastia spunea...

Diferentele dogmatice sunt cele la care nu vor sa renunte tocmai initiatorii occidentali ai ecumenismului , si aici sta toata cheia problemei. Ca toti dorim binele umanitatii si fericirea vesnica, asta e adevarat ...dar nu suficient pentru a cadea unii in bratele altora , impartasindu-ne din acelasi potir. Ce sa mai zicem , ca defapt numai ortodocsii se impartasesc cu sfantul trup si sange, ceilalti credinciosi laici neortodocsi folosesc ,,simboluri" , azimi, paine , si alte inovatii.
Sa ne ajutam omeneste si sa ne ferim de alunecari dogmatice.