De vorbă cu mine - Jurnal de zbor (dor): Întrebări

vineri, 9 aprilie 2010

Întrebări - tu cum răspunzi? ( X II)

A fost o vreme când, mulţi dintre cei care mărturiseau Cuvântul lui Dumnezeu aveau 4 -8 clase. Unii dintre ei au învăţat să citească de pe paginile Sfintei Scripturi, dar după 5 minute de mărturisire, adunarea se aşeza pe genunchi şi se rugau Domnului şi câte o oră…Astăzi parcă s-au inversat lucrurile. Nu se mai mărturiseşte, se predică mult şi ne rugăm 5 minute.
Cine s-a schimbat?

După ce cel mai mare Iubitor al omenirii şi cel mai mare Prieten pe care îl putem avea, ne-a dat acest pildă de a fi venit pe acest pământ păcătos, care dintre noi ar cuteza să se plângă de vreo suferinţă din această viaţă?

Cum să mi-L imaginez pe Dumnezeu? În cer, în mine sau altfel ?

Oare, nu-i preţuim în exces pe scriitorii laici şi pe învăţătorii care ne vătăma evlavia, credinţa şi devotamentul nostru faţă de Dumnezeu şi Biserică ?

"Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire ? "(Sf. Ioan de Kronstadt)

Este nevoie de luptă necurmată cu toate patimile care trăiesc şi au rădăcini în noi.
Ia spune-mi, ce patimă ai lovit şi ai omorât?
Oare nu trăiesc toate patimile în tine până acum şi nu te rănesc, nu te tulbură ?

"Cine te-a luminat pe tine în credinţa Sfintei, celei de o fiinţa şi închinatei Treimi?
Sau cine ţi-a făcut cunoscută iconomia întrupării Unuia din Sfânta Treime?
Cine te-a învăţat raţiunile privitoare la fiinţele netrupeşti, sau cele privitoare la facerea şi sfârşitul lumii văzute, sau cele privitoare la învierea din morţi şi viaţa veşnică, sau la slava Împărăţiei Cerurilor şi la înfricoşata Judecată?
Nu harul lui Hristos, care sălăşluieşte în tine şi care este arvuna Duhului Sfânt?
Ce este mai mare decât acest har, sau ce e mai bun ca această înţelepciune şi cunoştinţă?
Sau ce este mai mult ca făgăduinţele? "
(Sfântul Maxim Mărtirisitorul)

La intrebarea "CE ESTE VIATA"...

Trandafirul ar spune.. -Viata este o deschidere
Fluturele.. -Viata este libertate si fericire
Papadia.. -Viata este o risipire, doar risipire!
Furnica.. - Viata nu este decat munca si truda..!
Balta.. -Viata este formata din lacrimi, doar lacrimi..!
Vulturul... -Viata este o nazuinta spre inalt..
Oamenii... -Viata este o continua cautare a fericirii si o inlatuire de deceptii..
Soarele... Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, viata este inceputul vesniciei..

Oare cum raspunzi la intrebarea..."pentru tine cum este viata?" ....

P.S. Vezi şi:

Întrebări - tu cum răspunzi? ( I )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( II )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( III )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IV)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( V)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VI)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VIII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IX )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( X )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XI )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

La luptă pentru mântuirea noastră şi a altora!

Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaş.
Pune îndată mâna pe „sapă“ şi te apucă de lucru!
Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe „sapă“, pe „undiţă“, pe „seceră“, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini!
Să aducem, dragi ostaşi, suflete pierdute la Mântuitorul!
Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor! Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti! În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru.
Vom putea face acest lucru:
Prin pilda vieţii noastre
Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci, mai ales, pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat.
Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul."
( din cartea "Ce este Oastea Domnului" )

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

"Cititorule, inima noastră nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan.
Dacă tu nu eşti şi nu te-ai hotărât pentru Dumnezeu, neutru încă nu poţi sta.
În această luptă, fiecare este pentru Dumnezeu sau pentru duşmanul lui Dumnezeu.
Inima ta nu poate rămâne o coală de hârtie albă.
Iscălitura lui satan este pe coala inimii - deşi tu nu-i vezi mâzgălitura.
Şi dacă Hristos n-a şters această murdărie şi nu Şi-a înscris numele Său într-însa, atunci autograful lui satan e sigur acolo.
Dar parcă te aud dezvinovăţindu-te şi zicând:
Eu n-am păcate, trăiesc o viaţă morală; n-am omorât, n-am furat, n-am dat foc nimănui şi altele.
Însă dacă ţi-ai privi şi ţi-ai cerceta serios inima, atunci ai vedea că acolo e duşmănie faţă de Dumnezeu şi de căile Sale.
Tu nu-i iubeşti poruncile, nu iubeşti pe Fiul Său şi Evanghelia, eşti un străin faţă de El, iar inima ta e plină de pofte murdare şi de gânduri urâte ce cresc şi înfloresc în voie."