Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu trebuie să accepte să meargă în locul unde Acesta poate fi cunoscut.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Românii din vechime, strămoşii noştri, vedeau în Paşti serbarea Învierii Mântuitorului, dovadă a învierii noastre. Era pentru ei evenimentul cel mai însemnat din întregul an, întrucât le aducea aminte constant de trecerea de la moarte la viaţă de care vor beneficia ei înşişi.

Ei percepeau astfel Sărbătoarea Învierii pentru că aveau experienţa interioară a întâlnirii cu Hristos Cel înviat. Aceasta constituia "miezul", "fondul" credinţei lor, iar "forma" era constituită din tradiţiile de Paşti ce au supravieţuit până azi: ouăle roşii, mielul pascal, iepuraşul... Noi, oamenii erei postmoderne, uneori rămânem doar cu formele, pierzând fondul. Puţini contemporani mai pot afirma că beneficiază constant de întâlnirea lăuntrică cu Cel înviat. Ei se bucură de Paşti, dar se bucură de masa îmbelşugată şi de revederea cu cei dragi, pierzând însemnătatea metafizico-religioasă a evenimentului.

La o întâlnire interioară cu Hristos cel înviat ne invită pe toţi Biserica în ziua Învierii. Noi putem beneficia de această întâlnire dacă manifestăm interes în această direcţie. E adevărat, există diferite intensităţi ale experienţei întâlnirii cu Dumnezeu, întrucât Dumnezeu ni se descoperă fiecăruia proporţional cu setea noastră de a-L cunoaşte.

Ziua Învierii trebuie să-l conducă pe creştinul adevărat la o stare specială a fiinţei sale, de extaz, de exaltare interioară, de bucurie sfântă ce vine de dincolo de lume. Dar, pentru aceasta, contemporanii noştri trebuie să fie prezenţi la locul de întâlnire cu Dumnezeu a mii şi mii de oameni: Biserica. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu trebuie să accepte să meargă în locul unde Acesta poate fi cunoscut. Fără acest minim efort nu poate exista nici măcar "apropiere" de Dumnezeu, cu atât mai puţin "întâlnire" cu El.
Vă invit cu dragoste părintească la întâlnirea cu Hristos-Dumnezeu, Cel înviat din morţi. Nici un efort nu-i prea mare dacă ne gândim la ce vom câştiga: pacea inimii, bucurie infinită, dragoste de semeni, bunătate, spirit de jertfelnicie, prosperitate în case, un sens superior în viaţă şi bucuria sfântă a câştigării vieţii veşnice!

Dorindu-vă Sărbătorile Paştilor cu multă bucurie, cu inima plină de bucuria întâlnirii cu Hristos cel înviat, cu tihnă în case şi belşug pe masă, vă îmbrăţişează cu dragoste sfântă şi vă zice:

"Hristos a înviat!"

† G U R I E ,
Episcopul Devei şi al Hunedoarei

( Sursa )