sâmbătă, 24 aprilie 2010

Primăvara mea, Iisuse


Iisuse, primăvara mi-e numai vis şi dor...
Te chem cu neodihnă din plânsul meu amar
S-aduci alinul dulce suspinelor ce dor,
Să-nmugurească pacea şi veselia iar...

Pe crengile Vieţii, vor mugurii de-aproape
Să-şi dăruiască seva şi Dragostea din ea,
Când zorii dimineţii le bat cu drag în pleoape
Şi le şopteşte dulce: „– Trecut-a iarna grea.“

E festival cu muguri şoptind abia, trecute,
Taine-mpletite-n nimbul de limpezi armonii...
Din fire de culoare se ţes adânc, tăcute,
Acorduri de-nviere în sfinte simfonii.

Trimite-o adiere pe ramura-mi uscată,
Să simt reînvierea în razele-Ţi de Har!
Şi să pătrundă Cerul făptura mea uitată,
Mireasmă tot mai rară, să ’nalţ spre Tine iar.

Apoi, ofranda nouă la Sfintele-Ţi Picioare
S-aduc cu bucurie, Stăpânul meu dorit:
Smerita mea slujire înveşmântată-n soare,
Credinţa şi Nădejdea ce-n mine-au înflorit

A primăvară dulce miroase-a mea fiinţă,
Primind din Tine Mirul Eternei Primăveri,
Căci fiinţez prin Harul - cereasca năzuinţă
Ce mă eliberează de patimi şi poveri.

Din flori îmi vărs parfumul şi îmi preling culoarea
Pe cîmpul care-i încă tot trist şi tot uscat,
Hai, vino, drag Iisuse!... Redă-i înviorarea,
Blagoslovind sămânţa ce Tu ai semănat!

Aş vrea, o, dulce Mire, cu inimă curată,
Şi dorul meu şi visul de Tine să le leg
Iar rodul ascultării, podoabă nestemată,
La ceasul Întâlnirii să Ţi-l ofer, întreg!

Mai pune o sămânţă, mai taie-un ram uscat,
Goleşte-mă de sevă... şi toarnă-mi Seva Ta!
Să mă înalţi din tină, cu rod imaculat,
Iar rodul neiertarii s-ajungă ,,a ierta“!

O, iată, primăvara îmi umple-ntreaga fire,
Căci Cerul Tău găsit-a în mine adăpost.
Tot ce a fost ruină cunoaşte înflorire
Şi paşii mei se-ndreaptă spre-o Viaţă cu alt rost...

Păstrează-mi primăvara pe ramurile mele
Să-mi înflorească-n suflet Iubirea ca o floare,
Cuprinde-mă în raze şi-adu-mi un strop în ele
Din Marea Primăvară - Eterna Sărbătoare.

Ca să rămân de-a pururi un mugur înflorit,
Simbol al Primăverii, ce Viaţă ne-a adus
Şi-n ziua revederii, din Evul Însorit,
Să-l poţi muta în Ceruri, pe ramul Tău, Iisus…

Să duc cu mine-Acolo şi mugurul şi floarea
Şi roduri de Iubire să duc cu braţe pline...
Eterna Primăvară mi-o desluşi valoarea,
Făcând pe veci fiinţa-mi Grădină pentru Tine!...

Slăvit să fie Domnul!


Iată autorii, în ordine alfabetică :

Abishag, Alina, Cătălin OD, Diogene,

Firuta B., Hadassa, Jeni,

Sorin M., Miriam,

Nuţi Dragomir, Olimpiada.


În această poezie colectivă ce a luat naştere aici, fiecare dintre noi am lăsat ca lumina blândă a primăverii să facă să înflorească cele mai înmiresmate flori pe ramurile fiecărui vers...

Fie ca această lumină să facă să înflorească şi în sufletele celor ce vor poposi pe acest bolg!



2 comentarii:

Mariana spunea...

Slăvit să fie Domnul!

Ştiţi ce mă impresionează cel mai mult?...Faptul că am lucrat împreună ca un singur trup, ca o singură minte, ca o singură inimă...Întotdeauna m-a uimit metafora prin care mulţimea credincioşilor este asemănată cu un ,,trup" al cărui cap este Hristos...un ,,trup" în care fiecare mădular îşi împlineşte rolul lui într-o frumoasă colaborare unii cu alţii şi ,,împreună lucrători" cu Capul - Hristos!
Domnul ne vrea împreună lucrători unii cu alţii şi cu El!

Apoi , m-a impresionat faptul că în versurile scrise se regăsesc unele ,,rostiri poetice" din poezia fr Traian Dorz...acesta fiind un semn clar că este citită şi însuşită marea şi inegalabila lui poezie...

Apoi, m-a impresionat că fiecare se raportează la Hristos...şi vedem că fără El e uscăciune în noi şi nerodire...Doar El este seva care poate aduce rod în fiinţele noastre...

Fie ca înnoirea pe care o aduce primăvara, să fie o provocare pentru noi, să ne lăsăm încălziţi de Lumina - Hristos pentru a aduce rod de bucurie, pace , răbdare, smerenie, dragoste...

Mariana spunea...

E atât de plăcut pe acest tărâm catifelat al poeziei!!! Aici şi inimile sunt de catifea şi vorbele sunt catifelate şi pasul este uşor ca de fulg de teamă să nu striveşti sufletele gingaşe care s-au aşternut ca nişte petale pe pajiştea de mătase a poeziei...
Pentru toţi tinerii colaboratori, şi nu numai, care îmi sunt atât, atât de dragi, le dedic un eseu care a fost premiat anul trecut cu Premiul I la Concursul National pentru cadre didactice, ,,ÎN SLUJBA MILENIULUI AL III-LEA CREŞTIN":

RODIRE pentru AI TĂI
( dedicaţie pentru tinerele talente)

Cuvântul- logosul- este ADEVĂR- PUTERE- LUMINĂ…
CUVÂNTUL e HRISTOS.
El e LUMINA lumii, Lumină din Lumină…
Cuvântul rostit este haina sufletului nostru
cu care ne întâmpinăm unii pe alţii.
Prin cuvinte alese se împodobesc suflete alese
ca nişte temple întru întâmpinarea altor suflete alese.
Atunci e sărbătoare, e rai, e lumină, e cald, e bine…
LUMINA ne pătrunde , ne înfăşoară,
ne înalţă spre vitraliul uriaş al Cerului şi, pe măsura înălţării noastre, strălucim în culori de curcubeu,
apoi ne dăruim tot mai mult ca soarele, ca mireasma primăverii.
Revărsări de raze scaldă mugurii timizi ce-şi ascund în întuneric albele petale. Nu pentru mult timp că a venit vremea înfloririi… şi-apoi, rămânând în simfonia luminii, va veni şi timpul roadelor. În fiece rod se strânge lumina, căldura, apoi încet, smerit, se stinge pentru a se aprinde iar şi iar printr-un sâmbure, printr-o umilă sămânţă.
Dacă eşti un sâmbure, lasă mâna HARULUI să te încălzescă
şi să te aşeze în glastră în speranţa rodirii!...
Dacă eşti abia un mugur, lasă lumina să te învăluie şi, apoi,
deschide-te spre mai multă lumină!...
Dacă ai devenit floare, lasă razele calde să te răsfeţe şi apoi înmiresmează-ţi petalele !...
Dacă eşti un fruct, fă-te DAR şi împlinire tuturor, fără şovăire,
şi cu smerenie, şi cu jertfire.
Dar dacă nu eşti decât un strop de rouă, te îndemn să fii mereu curat,
să iubeşti zorile şi răcoarea dimineţii
şi să aştepţi ivirea soarelui a cărui lumină va străluci în tine.
Atunci te vei înălţa , te vei contopi cu lumina
şi vei fi fericit că ai ieşit din umbră.
Te vei întâlni cu
HRISTOS- LUMINA
şi vei lumina , vei încălzi, vei alina, vei iubi,
vei dărui mereu şi mereu RODUL tău pentru semeni şi pentru CER.
( Mariana L )