FĂ-MĂ LUMINĂ!

AICI am creat o poezie cu vers alb, scrisă de mai mulţi autori prin metoda interactivităţii :)

FĂ-MĂ LUMINĂ!

Fă-mă lumină, Doamne!
Din nelumina mea aprinde o torţă
cu Lumina Ta,
în adâncul meu mult prea adânc...

Rupe o rază din Soarele Veşnic,
Şi sădeşte-o acolo
unde, niciodată n-ar ajunge Lumina...
Iar în întunericul meu,
Presară Tu stele...
Să se joace îngerii cu ele
Şi să împrăştie pulbere de lumină
Dincolo de tină,
dincolo de ,,eu"...
Dincolo de întunericul meu...

Străpunge-mă cu Sabia de Foc
să ardă, Doamne,
lutul tot din mine.
Mă taie unde-i rana,
mă unge,
unde-i sânge,
şi fă-mă, Doamne, nouă.

Din coasta-Ți Sfântă
Cu degetul 'muiat să scriu
atâtea armonii de strălucire
Cât să se-ntindă
peste-ntreg pământul.

...Şi-un curcubeu de Lumină,
Din ce în ce mai strălucitoare,
Să plece din Tine,
S-ajungă la mine,
Să-mi inunde fiinţa...

Fă-mă lumină şi-nvaţă-mă să zbor
zi de zi, noapte de noapte...
Fă-mă aurora dimineţii
sau raza blândă din amurg,
să pot alina suferinţa,
să pot bucura sufletul
celui de lângă mine.

Doamne, fă-mă luminiţă de argint
în surâsul semenului meu,
În lacrima sa de dor...
şi-n roua de pe flori...

Fă-mă aura unui cântec de dragoste
a cărui viers,
preadulce şi divin,
să poată stinge toată întristarea,
şi să mângâie nespusele dureri.

Fă-mă flacără arzândă
pân' la mistuire de sine,
până se va topi gheţarul ce pluteşte
adus de mareea vechii firi
în inima mea atât de fragilă...

O, Doamne.
Fă-mă lumină
să mai jindui după frânturi de rai,
fă-mă să înţeleg că Tu,
Lumina lumii, eşti totul
Domnul meu, Lumina mea!

Să nu mai văd pământul...
Ci doar Cerul învăluit în Lumină...
Şi-apoi să mă pierd
şi să mă uit în Tine...

Pentru ca şi din mine
să se răsfrângă Lumina Ta,
copleşind tot abisul din jurul meu
cu scânteia Vieţii,
cu focul Dragostei,
cu lumina Învierii ...

Mă iartă,
O, Domnul meu Iisus,
Prietenul cel mai scump
inimii mele!
Mi-ai fost mereu
atât de aproape,
Şi totuşi am tânjit după Lumină...
Acum înţeleg
şi aud desluşit,
răspunsul frământărilor mele.
Cine mă iubeşte,
de-mi face atâta bine?
mă-ntrebam când eram copleşit
de valuri de lumină.
Şi mi-a răspuns Lumina,
blând ca un ecou:
Iisus, Iisus, Iisus,
Domnul tău, Lumina Ta!

O, Domnul meu,
şi Lumina mea!!!
Nu îţi mai cer să mă faci lumină...
ci te rog să faci din mine,
candela în care flacăra Ta să ardă,
cerul pe care să străluceşti Tu,
Soarele meu,
pe totdeauna...

Învăluie-mă-n lumină,
Domnul meu,
Lumina mea veşnică!!!

Amin!

Autori: Hadassa, Abishag, Catiusha, Sorin M., Cătălin, Diogene şi Miriam ( Mariana )