„Cine se roagă pentru vrăjmaşul său este neţinător de minte a răului"

Să ne păstrăm trezvia fraţilor şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne luptăm cu toată puterea împotriva atoatepăgubitoarei patimi, cea a ţinerii de minte a răului şi să ne izbăvim de sub stăpânirea ei. Se întâmplă aşa, că iscându-se tulburare sau nemulţumire printre fraţi, fratele îi face închinăciune fratelui, dar o face cuprins de mâhnire şi nutrind gânduri neprieteneşti faţă de el.

Să nu considerăm asemenea resentimente fără importanţă, ci să le stârpim cât mai repede, fiindcă tocmai acestea duc la ţinerea de minte a răului. Se cere o atenţie deosebită ca acest simţământ să nu se prăsea în noi şi să ne ducă la pieire. Căutaţi patimile cât timp sunt tinere, înainte de a prinde rădăcini în noi şi de a se întări, şi de a ne lua în stăpânire cu de-a sila. Ajunşi la o asemenea situaţie vom suferi mult până le vom stârpi. Una este să smulgi din rădăcină un fir de iarbă şi alta un copac.

Poţi întoarce răul cu rău, nu numai cu fapta, ci şi cu vorba, şi cu faţa. Unul gândeşte despre sine că nu plăteşte răului cu rău, prin faptă. De fapt însă îl plăteşte prin cuvânt sau prin expresia feţei, ia un asemenea chip, face o asemenea mişcare, aruncă o asemenea privire care tulbură şi îl înveninează îndată pe fratele său. în aceasta se arată întoarcerea răului cu rău. Altul caută să nu întoarcă răul cu rău nici cu fapta, nici cu vorba, nici cu chipul sau cu mişcarea. Dar nutreşte în inima sa o mâhnire şi o amărăciune în privinţa fratelui, iar aceasta are caracterul ţinerii de minte a răului. Iar altul nu ţine nici un fel de mâhnire în inima sa, în privinţa fratelui. Dar auzind că cineva l-a jignit pe acela, sau l-a certat, sau că a fost umilit nu va înceta să se bucure. Şi în chipul acesta se plăteşte răul cu rău, în taina inimii.

Altul nu ţine răutate în inimă şi nu se bucură când află de cutare că a fost ofensat şi umilit; ba chiar îl compătimeşte când i se întâmplă aşa ceva, dar nu se bucură nici de succesele lui; ba chiar se întristează când aude că a fost lăudat sau că şi-a găsit un echilibru. Şi aceasta este o altă formă de ţinere de minte a răului, mai uşoară decât cele despre care am vorbit mai înainte, dar cu consecinţe asemănătoare. Vedeţi cât de felurite pot fi dispoziţiile sufletului! Fiecare dintre noi trebuie să se laude cu succesele fratelui, să conlucreze, după puteri cu acesta, să facă tot ce atârnă de el pentru liniştirea şi în folosul fratelui.

„Prin ce mijloace poate fi vindecată ţinerea de minte a răului? Rugăndu-te, din toată inima, pentru cel ce ţi-a făcut rău, cu cuvintele: «Doamne! Ajută-mă să mă rog pentru fratele meu şi înduplecă pe fratele meu, ca să se poată ruga pentru mine». In acest fel, cel bolnav de ţinerea de minte a răului, mai întâi se roagă pentru fratele său, ceea ce este un semn de milă şi de dragoste, iar în al doilea rând se smereşte în faţa fratelui, cerându-şi sieşi ajutor prin rugăciunile aceluia. Acolo unde se află mila, dragostea şi smerenia putea-va oare odrăsli mânia, ţinerea de minte a răului sau altă patimă?

Adevărat a zis Ava Zosima: ,Dacă diavolul i-ar chema în ajutor pe toţi demonii săi şi i-ar pune să facă uz de toate vicleşugurile răutăţii sale, intenţia sa n-ar putea fi spulberată decât cu smerenia în lucrarea poruncilor lui Hristos'.

Iar un alt bătrân a spus: „Cine se roagă pentru vrăjmaşul său este neţinător de minte a răului". Pătrunzând temeinic în sensul acestor cuvinte, îndepliniţi-le cu fapta! Vă spun adevărat, că dacă vă vor lipsi faptele, nu veţi putea căpăta învăţătură doar din auzirea unor cuvinte. Oare, cineva care vrea să deprindă o măiestrie, un meşteşug, se mărgineşte la explicaţiile pe care i le oferă cuvintele? El va începe negreşit să pună în practică acea măiestrie sau acel meşteşug; la început va greşi, va lucra stricând; cu trudă şi cu răbdare necurmate, puţin câte puţin, cu ajutorul lui Dumnezeu, Care va căuta spre munca şi strădaniile sale, va deprinde bine măiestria. Iar noi, care nu ne-am apucat de treabă, vrem să învăţăm măiestria cea mai presus de toate măiestriile numai din auzite? Credeţi că este cu putinţă? Fraţilor! Până când mai avem vreme să fim grijulii cu noi înşine şi să muncim sârguincios”.

Sf. Ignatie Breanceaninov
"Sfaturile Avvei Dorotei"
Sursa: eph.md