"Apuci pe căile Harului dumnezeiesc atunci când îţi deschizi inima ta chemării Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos Care zice: Iată, stau la uşă şi bat... Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apoc. 3, 20). Prin Harul lui Dumnezeu se face naşterea din nou în viaţa celui ce-L primeşte pe Domnul Iisus în inima lui. Prin harul ceresc primim orice dar al Duhului Sfânt: darul vorbirii, darul scrierii, darul cântării, darul rugăciunii, darul bineface-rii, darul răbdării – toate darurile vin prin Harul lui Dumne-zeu dat nouă în Iisus Hristos. Ferice de acela care ştie să-I mulţumească Celui ce ne-a dat aceste daruri şi le foloseşte spre slava Domnului Care ni le-a dat.
Cel care n-a primit Harul lui Dumnezeu înseamnă că n-a fost născut din nou, căci oricine este născut din nou prin Taina Pocăinţei şi s-a împărtăşit din Domnul Iisus primeşte chiar în acel timp darul Harului ceresc prin care poate aduce roadele Duhului Sfânt, care sunt dovada credinţei lui mântuitoare.
Harul lui Dumnezeu este urmarea Legământului Său cu noi în Jertfa Domnului Iisus de pe Golgota. Primirea acestui har este urmarea legământului nostru cu El. Cei care au pus acest legământ şi şi-l ţin se împărtăşesc de acest har, iar cei care n-au pus acest legământ ori care şi l-au călcat – pierd harul sau îl fac nelucrător în viaţa lor.
Păcatul este acela care îmbolnăveşte viaţa, aducând moartea cea sufletească. Când apuci pe căile păcatului, cazi tot mai jos şi mai jos, până ajungi sluga diavolului, în rând cu dobitoceştile patimi.
Să fugim de păcate, de patimi şi de ispite, căci în ele locuiesc Satana şi moartea.
Şerpii păcatului sug vlaga şi viaţa oamenilor, însă ei, bieţii, nu se îngrozesc şi nu umblă să scape de aceştia.
Când apuci pe calea cea rea a păcatului, aluneci ca pe gheaţă până în prăpastie. De acolo, apoi, adesea nu mai este scăpare niciodată.
Păcatul este uşa ce i se deschide diavolului ca să intre în viaţa, în inima şi în casa noastră, alungând din noi harul dumnezeiesc.
Păcatul, ori mare, ori mic, este tot păcat şi trebuie tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruţare.
Numai Sângele Sfânt al Crucii lui Iisus ne poate izbăvi de robia şi de pedeapsa păcatului."
Un comentariu:
Oricât am vrea să fim noi puternici şi fără de păcat, fără Harul Lui Dumnezeu vom fi mereu falimentari...
Lăstarii firii vechi par a fi foarte insistenţi, dar până la o vreme, la vremea biruinţei fiecăruia în parte...
Ni s-a dat tot ce trebuie să ajungem în Veşnicie, alături de Cel ce ne-a învăţat iubirea. Trebuie doar să intrâm în aceste haruri, în aceste daruri, pe această unică şi minunată Cale, Hristos...
Şi ni s-a mai dat ceva cu totul special: alte suflete dragi cu care ne îndemnăm la dragoste şi fapte bune, fiinţe dragi alături de care drumul e mai uşor, mai frumos, mai plin de biruinţe...Întotdeauna le voi preţui fiindcă alături de ele simt că sunt mai aproape de Cer...
Trimiteți un comentariu