miercuri, 10 martie 2010

Întrebări - tu cum răspunzi? ( X I)


- "Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine. Smerenia se bazeaza pe faptul ca omul nu poate realiza nimic prin el insusi si chiar ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca Unul Care tot timpul “acorda credit” pentru realizarile si faptele bune ale omului. Smerenia – fie individuala sau comuna, etnica sau nationala – este privita ca un simbol al slabiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevarat.
Chiar si bisericile noastre, nu sunt ele imbibate cu acelasi spirit al fariseului?
Nu dorim noi ca orice contributie, orice “fapta buna”, tot ceea ce facem pentru Biserica sa fie cunoscut, laudat, sa fie mediatizat?
Dar ce este atunci smerenia?
Cum poate deveni cineva smerit?" ( pr. Alexander Schmemann )

- "Doamne, ajută inimii mele să Te dorească
Dorindu-Te să Te caute,
Căutându-Te să te găsească,
Găsindu-Te să te iubească,
Iubindu-Te să încetez a mai păcătui...(Rugăciunea Fericitului Augustin)

Ce mesaj ne transmite rugăciunea aceasta?
Ce sensuri sunt tăinuite în ea?
Ce scop urmăreşte?

- „Ce vom da în schimb Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?

Pentru noi Dumnezeu a venit între oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi. La cei nemulţumitori a venit Făcătorul de bine; la cei robiţi, Slobozitorul; la cei ce şedeau în întuneric, Soarele Dreptăţii; pe cruce, Cel fără patimă; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei căzuţi. Către El vom striga: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru!“
(Petru Damaschinul, Învăţături duhovniceşti, în Filocalia, vol. V).

- Ce preferi: să fii mare în ochii semenilor şi nemernic în faţa lui Dumnezeu sau să fii mic şi umil în ochii oamenilor pentru a te ridica la Dumnezeu?

- Ai un prieten. Păstrează-l. Nu e acesta un motiv temeinic ca să fii pe deplin fericit? Câţi se pot bucura de o prietenie adevărată?

- Ce mai păstrăm în sufletul din anii copilăriei?
Cât de des mai aprindem lumina în odăiţa de taină a sufletului de copil?

- "Dacă ne-am pune fiecare dintre noi în postura Fiului Risipitor (în care și suntem) cum ne-am judeca pe noi înșine?
Cât de aspri am fi ?
Dar dacă ne-am pune în postura Tatălui (a celui fără de pată)! Cum i-am judeca pe ceilalți întorși cu capul plecat?
Am fi noi Omule în stare să iertăm sublim, fără să cerem atâtea garanții? Am putea noi Omule să iertăm și să lăsăm pe toate în seama Domnului?" (Cristian Stavriu)

- În fiecare om există o doză de egoism, care ne îndepărtează în primul rând de Dumnezeu şi apoi de ceilalţi oameni. Cum se vindecă egoismul?

- Spune-mi, cunosti vreun pacatos care s-a pocait si pe care Dumnezeu sa nu-l ierte? Macar unul?

- Cum sa-i ajutam pe altii sa se indumnezeiasca, cand noi insine nu suntem partasi la indumnezeire?
Putem noi oare sa spunem asemenea Apostolului Pavel: "De acum nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" ?
Ne-am luat macar Crucea care ne-a fost data si (I-am urmat lui Hristos?) ii urmam lui Hristos?
Cum putem asadar sa vorbim despre o asemenea inalta chemare?

Noua, celor ce vrem sa devenim slujitori ai lui Dumnezeu ni se cere: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este!" (Mt. 5,48 )

- Cum altfel am putea deveni mădulare vii ale Trupului lui Hristos?
Cum am putea primi Duhul Sfânt ca temple în care să sălăşluiască fără a fi mistuiţi de focul dumnezeiesc?
Cum am putea deveni cu adevărat părtaşi ai dumnezeieştii firi?
Şi cum noi, păcătoşi fiind, am putea săvârşi lucrarea milosteniei, a dragostei divine, pe care suntem chemaţi să le împlinim?

- „Ce vei răspunde Judecătorului, tu care-ţi îmbraci pereţii caselor, dar nu îmbraci pe om, tu care împodobeşti caii, dar treci cu vederea pe fratele îmbrăcat în zdrenţe, tu care laşi grâul de putrezeşte, dar nu hrăneşti flămândul, tu care îngropi aurul, dar dispreţuieşti pe cel sugrumat de sărăcie?“ (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a VII-a, Către bogaţi, traducere din limba greacă veche şi note de pr. prof. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004, p. 112).

- “Unde locuieşte Dumnezeu?”
Unde se simte Dumnezeu acasă?

Întrebări - tu cum răspunzi? ( I )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( II )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( III )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IV)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( V)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VI)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VIII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IX )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( X )



Un comentariu:

Miriam spunea...

Intrebari exceptionale!
Eu m-am oprit la citatul Fericitului Augustin si la intrebarile ce urmeaza:

"Doamne, ajută inimii mele să Te dorească
Dorindu-Te să Te caute,
Căutându-Te să Te găsească,
Găsindu-Te să Te iubească,
Iubindu-Te să încetez a mai păcătui...
(Rugăciunea Fericitului Augustin)

Ce mesaj ne transmite rugăciunea aceasta?
Ce sensuri sunt tăinuite în ea?
Ce scop urmăreşte?


Pentru mine rugăciunea asta este o dulce mustare a Dragostei lui Dumnezeu.
Avem multe doruri, dar dorul cel mai frumos este dorul de a fi pe placul Lui Dumnezeu...de a fi aşa din iubirea ce o avem. Când Îl cunoşti, nu poţi decât să Îl iubeşti...şi doreşti atât de tare să Îi fii pe plac, să nu Îl superi...Şi dacă se întâmplă, nu faci decât să gemi după iertarea Lui...Fără ea nu mai poţi trăi...fără ea nu poţi muri...

Ce aş putea să spun mai mult?...Un sfânt spune totul! În seara asta aş fi vrut să mă rog în ,,odăiţa de rugăciune"...dar nu am mai putut rosti nimic...

Acum sunt atât de fericită că această rugăciune îmi aduce linişte, şi răspuns căutărilor mele...Nu pot decât, smerindu-mă, să şoptesc şi eu aceste cuvinte:
"Doamne, ajută inimii mele să Te dorească
Dorindu-Te să Te caute,
Căutându-Te să Te găsească,
Găsindu-Te să Te iubească,
Iubindu-Te să încetez a mai păcătui...
(Rugăciunea Fericitului Augustin)

Candva, aici, am lasat inima sa spuna totul prin vers...