Pe fraţii mei îi îmbrăţişez cu braţe de dor,
Îi alin cu lacrimi de iubire,
Îi odihnesc în leagănul sufletului meu
Cântând cel mai drag imn...
Pe fraţii mei îi port în gânduri dragi,
Vorbindu-le mai mult prin tăceri...
Le aprind luminiţe în suflet
Cu soarele ce-mi arde-n priviri...
Pe fraţii mei îmi torn mirul de nard
Şi îmi spăl mâinile înainte de a-i atinge...
Le presar trandafiri roz în obrazul plâns
Şi pe pleoape le aştern raze de vise...
Pe fraţii mei îi strâng la piept cu drag
Ca pe nişte copilaşi cu aripi de îngeri...
Le arăt păsările-n zbor de primăvară
Şi le mângâi durerile din vise ne-mplinite...
Pe fraţii mei îi port în cămara inimii curate,
Îi dezmierd cu fiori din veşnicie...
Iau lacrimile lor şi le pun în ochii mei,
Ca prin ele să pot vedea curcubeul Iubirii...
Pe fraţii mei îi iubesc cu dor nespus,...
E Ceva în ei...
şi-Acel Ceva e IISUS!!!
( Mariana L. )
Un comentariu:
Pe fraţii mei îi iubesc cu dor nespus,...
E Ceva în ei...
şi-Acel Ceva e IISUS!!!
( Mariana L. )
O poezie care ma invata, prin autoarea ei, ce nu m-a invatat nimeni niciodata. O, de as putea sa afirm si eu acelasi cuvinte!
Privind la ultimile versuri ma intreb foarte serios daca ceilalti vad in mine ,,Ceva", ,,Acel Ceva ce e IISUS" ?
Trimiteți un comentariu