Chiar dacă viaţa omului duhovnicesc începe cu o pruncie şi este o luptă permanentă în fiinţa omului între firec şi duhovnicesc, Apostolul Pavel arată că există un hoatar între cele două vieţi.
Opoziţia dintre „omul duhovnicesc” şi „omul firesc”, din Epistola către Corinteni este acelaşi lucru cu opoziţia dintre „cei ce sunt după trup” şi „cei ce sunt după Duh” din epistola către Romani. Primii „cugetă cele ale trupului”, iar cei din urmă „cele ale Duhului” căci „dorinţa cărnii este spre moarte dar dorinţa duhului este viaţă veşnică” (1 Corinteni 8, 6). Orice om care este redus la puterile sale naturale este „vândut sub păcat” atât trupeşte cât şi sufleteşte, iar pentru a se sfinţi şi mântui trebuie sa se dăruiască prin credinţă lucrării Duhului.
Opoziţia despre care vorbeşte Apostolul nu este între cele două părţi constitutive ale omului, adică între trup şi suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur explică desfăşurat şi clar că omul întreg trup şi suflet, este fie „după trup”, fie „după Duh”, fie „duhovnicesc”, fie „firesc”. „Şi trupul îl putem face duhovnicesc, precum şi dacă ne trândăvim chiar şi sufletul îl putem face trupesc...îţi stă în putere a deveni trupul duhovnicesc sau sufletul trupesc căci totul depinde de tine... După cum cei ce sunt înaripaţi cu duhul fac şi trupul să fie duhovnicesc, tot aşa şi cei ce fug de duh, slujind pântecelui şi plăcerilor, îl fac şi pe suflet trup, fără însă a-i schimba prin aceasta esenţa, ci numai că înjosesc şi necinstesc fireasca lui nobleţe” . Sfântul Ignatie Teoforul de asemenea arată că şi cele mai „trupeşti” fapte şi manifestări ale omului duhovnicesc nu afectează în nici un fel curăţia vieţii lui; faptele care ţin de viaţa pământească a omului duhovnicesc capătă o semnificaţie nouă fiindcă se fac cu conştiinţa prezentei şi binecuvântării lui Dunezeu: „Dar chiar acelea pe care le faceţi voi după trup, şi acelea sunt duhovniceşti, că voi pe toate le faceţi în Iisus Hristos”
În epistola către Galateni Sf Ap Pavel spune: „Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera sricăciune, iar cel ce seamănă în Duhul din Duh va secera viaţă veşnică” (Gal 6, 8 ). Omul cel duhovnicesc este cel ce seamănă „în Duhul”, iar cel firesc este cel ce seamănă „în trupul” său. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Aţi semănat milostenie veţi avea drept răsplată comorile cerului şi slava veşnică; Aţi semănat curăţie, veţi avea cinstea şi ramurile de finic, aplauzele îngerilor şi cununile pe care vi le va dărui supremul Purtător de curăţie” . Consecinţa umblării „după trup” este stricăciunea, iar cea a unblării „după Duh” este viaţă veşnică. Ţinta ultimă a omului duhovnicesc este dobândirea vieţii veşnice. Chiar dacă trăieşte în trup el este viu duhovniceşte şi de aceea participă încă de pe acum la „viaţa lui Iisus”.
Viaţa „în Duhul” este o „răstignire a trupului împreună cu patimile şi cu poftele” (Gal 5, 24). Biruind pofta trupului, Duhul dăruieşte omului puterea să înainteze spre starea plenară a omului duhovnicesc. Neprihănirea sau curăţia care se întemeiază pe o înţelegere nouă, reprezintă condiţia principală fără de care nu există viaţă duhovnicească. Păcatele constituie acea putere străină care împiedică lucrarea de sfinţire şi înnobilare, pe care Duhul vrea să o facă în viaţa noastră. „A avea pe Fiul în noi, cum şi a fi în noi Duhul, este semn că trupurile noastre, în ceea ce priveşte săvârşirea păcatului, cu nimic să nu se deosebească de trupurile cele moarte din coşciuge”.
Omul duhovnicesc este cel care a renunţat la ambiţiile sale fireşti la pornirile sale care poartă umbrele păcatului şi ale josniciei. Străbătut de lumina Duhului Sfânt el a văzut întunericul în care se află, a văzut că patimile, dorinţele şi înclinaţiile sale sunt împotriva firii, sunt accident, dezastru şi atac împotriva fiinţei sale. Omul duhovnicesc lasă pe Duhul Sfânt să-şi scrie legile Sale în inima sa, el renunţă la voia sa perversă şi se deschide spre ascultare şi împlinire, voii lui Dumnezeu. „Omul duhovnicesc este cel cel care îşi dedică toate energiile, toate resursele sale îmbogăţirii vieţii duhovniceşti silindu-se să conlucreze cu „Duhul”, adică cu harul dumnezeiesc la realizarea mântuirii sale”
Viaţa veşnică pe care o caută omul cel duhovnicesc, acum este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Drepţii vor continua viaţa cea duhovnicească în Împărăţia lui Dumnzeu, nu numai ca o viaţă fără de moarte, o viaţă continuă, ci vor trăi o viaţa cu posibilităţi şi dimensiuni nemărginite, o viaţă de o băgăţie dumnezeiască nebănuită.
Vasilică Nica
OMUL DUHOVNICESC ŞI OMUL FIRESC (I)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu