„Între statornicie şi trecere“ este o carte matură si realistă, scrisă de un tânăr teolog care merită citită pentru a ne înţelege mai bine credinţa şi dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
O LUCRARE CU DIMENSIUNE FILOCALICĂ
Consider această carte cu titlul „Între statornicie şi trecere“, ca fiind binevenită pentru faptul că avem nevoie, în ultimul timp, de nişte lecturi duhovniceşti pentru spiritualizare. Cartea aceasta va fi foarte utilă pentru creştinii doritori să împlinească virtuţile, să meargă întreolaltă pe calea către Dumnezeu, să cunoască pe Dumnezeu din firea lucrurilor precum şi din lecturile cărţilor de spiritualitate.
Binecuvântăm această carte pentru faptul că ea vorbeşte de calea sfinţeniei şi a înduhovnicirii pe care au străbătut-o sfinţii cei care au fost prietenii şi casnicii lui Dumnezeu, la care autorul face adeseori referiri. Credem că modelele şi operele lor sunt pentru noi nişte făclii care ne ajută să mergem pe drumul către îndumnezeire, către vederea lui Dumnezeu faţă către faţă în transcendentul divin.
Lecturând titlurile cărţii, considerăm că acestea pot fi nişte paradigme, icoane sau modele pentru cei care se angajează în viaţa de sfinţenie, în urcuşul nemijlocit către Înviere. Iată câteva frumoase titluri ale acestei lucrări: „Când lepădarea de sine devine acceptare de sine“, „Puterea vindecătoare a iertării“, „Fecioară universală şi Maică a lui Dumnezeu“, „Învierea lui Hristos – biruinţa iubirii răstignite“, „Calea sfinţilor sau ce înseamnă a fi natural“, „Mistica iubirii în poezia lui Traian Dorz“. Sunt nişte titluri extraordinare alese de autor care cred că au fost inspirate de Duhul Sfânt, de aceea au o apreciabilă dimensiune filocalică. Atunci când ne deschidem ca un receptacol şi suntem receptivi la glasul lui Dumnezeu Care ne strigă permanent, dăm nişte metafore care sunt aşa de frumoase, de edificatoare şi importante în înţelegerea şi simţirea celor duhovniceşti. De aceea subiectele dezvoltate vor deveni un imbold pentru cei care vor lectura această carte.
Este important să te accepţi aşa cum eşti şi când te accepţi cum eşti înseamnă că îţi porţi crucea şi urmezi lui Hristos. Şi a accepta cum eşti înseamnă a descoperi în tine valorile spirituale care de fapt sunt valorile evanghelice, valorile Bisericii, valorile spirituale ale credinţei noastre ortodoxe.
Un aspect edificator al acestei cărţi la care se opreşte autorul vizează necesitatea de a ne crea un simţ selectiv, un simţ al valorii atât de necesar vremurilor pe care le străbatem. În Ortodoxie noi trebuie să descoperim valorile ei, nu să le acoperim sau să le închidem cu nişte lacăte şi să le păzim spunând că aici sunt valorile. Trebuie să le arătăm pentru ca alţii, văzându-le, să-şi îmbunătăţească viaţa şi să meargă mai departe pe drumul acesta sinuos către Împărăţia lui Dumnezeu.
Timpul dăruit lecturii acestei cărţi este o prelungire a Liturghiei sacramentale, aspect dezvoltat în capitolul „Timpul vieţii noastre sau despre valoarea liturghiei universale“. Acest titlu este extraordinar prin faptul că timpul liturghiei este egal cu timpul lui Dumnezeu, pentru faptul că în Liturghie noi nu trăim un timp care face parte din timpul acesta convenţional, ci intrăm în timpul lui Dumnezeu. Actualizăm timpul lui Dumnezeu. De aceea în Ortodoxie Liturghia se ascultă în picioare, stând drept, fără să fii aşezat, pentru faptul că depăşim toate simţămintele, afectele şi dispoziţiile noastre naturale şi lăsăm pe Dumnezeu să ne pătrundă. Este evocator conţinutul acestui titlu prin faptul că exprimă necesitatea prelungirii sfinţeniei dincolo de actul liturgic sacramental în activităţile noastre zilnice, lucru ce face din viaţa noastră o liturghie universală.
Înainte de încheiere, ne mai putem opri asupra importanţei unui alt titlu al cărţii şi anume la „Demnitatea cuvintelor“. Cuvintele au o demnitate, pentru că au o energie şi cuvintele care sunt spirituale sunt creatoare, mai ales Cuvântul lui Dumnezeu. La început, Cuvântul creator al Tatălui a fost o putere, o energie prin care s-au creat toate. Dacă cuvintele sunt creatoare, atunci tot ce există în lume nu este inert, ci totul este în mişcare către transfigurare, către Împărăţia lui Dumnezeu. De aici importanţa etică a limbajului care se reflectă din tema amintită.
Ne aflăm în contextul necesităţii stringente de raportare la repere spirituale. Generaţia actuală se află în criza căutării drumului spre devenirea întru fiinţă, de aceea binecuvântăm apariţia acestei cărţi scrisă de un tânăr pentru toţi credicioşii, dar mai ales pentru cei tineri.
† Dr. Ioachim Băcăuanul
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu