Un elev s-a mutat de la o şcoală la alta. După ore, colegii săi au rămas să joace baschet. El a vrut să joace împreună cu ei, dar, pentru că era mic de înălţime, nu l-au lăsat. Atunci s-a dus acasă, şi-a luat mingea şi s-a întors pe teren. Văzându-l cât de bine aruncă la coş, colegii l-au rugat să vină să joace într-una din echipe. Din primele minute de joc, şi-au dat seama că era cel mai bun de pe teren.
– Să nu te superi că te-am ţinut pe marginea terenului, dar nu voiam să ne strici jocul, i-a explicat un coleg.
Ajuns acasă, băiatul i-a povestit tatălui său întâmplarea. Tatăl i-a spus:
– Spune sincer, te-ai umflat în pene când şi-au dat seama că eşti mai bun decât ei?
– Nu, tată, nu aveam de ce. Dacă ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la şcoala mea veche, ar fi fost şi ei mai buni. Nu e mare lucru.
– Dar te-ai supărat că nu te-au primit de la început?
– M-am întristat puţin, dar m-am gândit că nu are rost să mă supăr.
– Ţine minte, întâmplarea de astăzi nu se va mai repeta: vei vedea că de acum ei te vor chema să joci cu ei. Dar un lucru se va repeta şi peste ani de zile. Viaţa te urcă şi te coboară: azi eşti căpitan de echipă, mâine eşti rezervă. Azi eşti director, mâine eşti şofer. Important este să nu te agăţi cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia să fii. Şi, indiferent de modul în care te tratează oamenii, tu acelaşi să fii. Că oamenii sunt schimbători: ba te scuipă, ba se pleacă în faţa ta dacă au impresia că vor câştiga ceva prin asta.
Ajuns acasă, băiatul i-a povestit tatălui său întâmplarea. Tatăl i-a spus:
– Spune sincer, te-ai umflat în pene când şi-au dat seama că eşti mai bun decât ei?
– Nu, tată, nu aveam de ce. Dacă ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la şcoala mea veche, ar fi fost şi ei mai buni. Nu e mare lucru.
– Dar te-ai supărat că nu te-au primit de la început?
– M-am întristat puţin, dar m-am gândit că nu are rost să mă supăr.
– Ţine minte, întâmplarea de astăzi nu se va mai repeta: vei vedea că de acum ei te vor chema să joci cu ei. Dar un lucru se va repeta şi peste ani de zile. Viaţa te urcă şi te coboară: azi eşti căpitan de echipă, mâine eşti rezervă. Azi eşti director, mâine eşti şofer. Important este să nu te agăţi cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia să fii. Şi, indiferent de modul în care te tratează oamenii, tu acelaşi să fii. Că oamenii sunt schimbători: ba te scuipă, ba se pleacă în faţa ta dacă au impresia că vor câştiga ceva prin asta.
- Danion Vasile -din "Patericul mirenilor" -
Un comentariu:
Câteodată, fără să vrem, ne raportăm la oameni, şi ba ne vedem mai sus decât ei, ba mai jos. Totul e relativ funcţie de conjuctură, de schimbările omului, de schimbările noastre. Ar trebui să ne uităm doar în sus, la Dumnezeu, şi doar acolo să fie măsura noastră...Am gustat în copilărie fructul amar al complexului de inferioritate...Iar când se ivea câte o ocazie să mă simt şi eu un pic mai ,,sus", exageram...Prin autoeducaţie,şi cu ajutorul lui Dumnezeu, am scăpat de asta...A trebuit să întâlnesc persoane speciale ca să învăţ să fiu eu însămi, să nu îmi pun mască...
Azi mă gândeam că parcă tot mă mai încearcă gândul că dacă îmi voi dezvălui vulnerabilităţile, poate voi fi dispreţuită...Sunt gânduri fugare pe care le ,,cert"...Vreau să fiu eu însămi cu semenii aşa cum sunt cu cei apropiaţi şi cu Dumnezeu.
Postarea asta m-a luat de mână, ca pe un copil şi merg fericită pe cărarea ce suie pe colină... :)Mulţumesc!
Trimiteți un comentariu