Întrebări - tu cum răspunzi? ( X )

- Cine dintre noi poate face ceea ce a facut Sfintul Arhidiacon Stefan?

Cine mai iarta astazi pe fratele sau, care nu numai ca-i rapeste averea si cinstea, dar vrea sa-l si ucida?
Ca daca noi ne certam si ne urim de moarte, numai pentru un cuvint, pentru o mica jignire sau un lucru pamintesc, care moare odata cu noi, apoi cum vom putea ierta pe cel care vrea sa ne ia si viata?

- Cum putem noi, care suntem păcătoşi, să ne punem mai presus decât alţi păcătoşi?
Calea iertării este calea solidarităţii.

(Părintele Stephen Freeman)

- Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câştiga bunătăţile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veşnice?
Ce folos vom avea de ne vom lăuda în lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute lui Dumnezeu?

- "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta?
Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină?
Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"
(Facerea 4, 6-7 )

- "Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”.
Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? ..."
(Părintele Arsenie Boca – Ucigaşa cetate)

- Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi-mi face mult bine?

- "Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu!
De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?"
( Sfantul Ioan Gura de Aur )

- "Mulţi începem aşa, cu râvnă şi cu căutarea sinceră si fierbinte: Cum să ne mântuim? ...
Dar ce facem, odată hotărâţi să păşim înspre veşnicie?
Vom merge oare la Hristos ca la un oarecare învăţător, ca la un înţelept? Vom privi la învăţătura ortodoxă, adică la răspunsul veşniciei, ca la una oarecare, preferând mai degrabă propriile „descoperiri” şi prejudecăţi ale minţii noastre?
Vom pleca oare, întristaţi, deoarece cuvântul Mântuitorului este prea greu, împătimirea prea mare ca să o tăiem de la noi?
Să nu fie…" (Sfântul Ioan Gură de Aur, din predica la pericopa evanghelică a Tânărului bogat)

- Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?

- "Se rostesc multe cuvinte, dar mai pot avea valoare când nimic nu ai a spune, când lumea ta refuză să-l accepte pe celălalt, iar propriile greşeli se justifică prin învinuirea semenilor?"
(Pr. Mihai Frăţilă)

- "Într-o povestioară, un rabin a întrebat nişte oameni învăţaţi:
“Unde locuieşte Dumnezeu?” Aceştia au râs auzind această întrebare şi au răspuns “Nu vezi? Lumea e plină de gloria lui Dumnezeu!” Dar rabinul adăugă: “Dumnezeu locuieşte acolo unde i se permite”.
Sună atât de simplu. Dar cum să fiu eu cel care-i permite într-adevăr lui Dumnezeu să locuiască la mine/în mine?
Parcă mă descurc destul de bine şi fără el, fără alte complicaţii ori obligaţii. Nu ştim noi că cel mai bine e să nu ştie stânga ce face dreapta? Mai ales când e vorba de complicaţii prea mari… Uneori îmi vine atât de greu să fac loc altor oameni în viaţa mea, în inima mea. Să permit cuiva să intre în sufleţelul meu?
Hm! Trebuie să o şi merite, gândim noi.
Dar Dumnezeu? Dar oare el ce o vrea de fapt?
Ce urmăreşte vrând să locuiască la mine?
Dacă devine incomod şi îmi stă în cale?
Dacă nu mai pot face chiar tot ce vreau ca înainte, când nu trebuia să mă încurc în nimeni şi să dau cont cuiva?
Dacă nu-l voi mai putea scoate afară atunci când voi vrea?
Dacă va pune stăpânire pe viaţa şi mă va face de râs?
Dacă mă vor părăsi alţi prieteni pentru că m-am însoţit cu un ciudat, unul care atât de greu găseşte companie şi e mai mult dispreţuit decât cinstit?" (Pr. Claudiu Budău)

- Dacă ai vedea un pom numai cu roade şi nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba?
Aşa este şi cu viaţa noastră. Cât de mare este diferenţa dintre podoaba noastă exterioară şi podaba sufletului nostru? Dintre citirea şi trăirea cuvântului lui Dumnezeu? Dinte vorbele şi faptele noastre?

- „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare"
„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, Dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie"
„Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul"
„Cine are inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu sunt învăţături noi pe buzele lui"
„Vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
Gura nebunului îi aduce pieirea Şi buzele lui sunt o cursă pentru suflet"
„Cine îşi păzeşte gura şi limba îşi scuteşte sufletul de multe necazuri"
Sunt numai cîteva citate din Sfînta Scriptură. Oare de ce consideră Dumnezeu că este atât de important să ne dea atâtea instrucţiuni referitoare la vorbirea noastră? Am învăţat oare noi, ceva din ele? Cum este vorbirea noastră?

- În răul din noi şi dintre noi, avem o bună parte de responsabilitate. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spuneau că diavolul doreşte foarte mult să aruncăm pe el vina păcatelor nosastre!
Cât de des am mutat noi vina noastră la cel rău, uitând că secretul mântuirii se descoperă celui care se pocăieşte, asumându-şi trecutul şi aducându-l în faţa Domnului?

- "Eşti tatăl unei familii? Eşti primarul unui sat? Eşti învăţătorul unei şcoli? Eşti preotul şi păstorul unor suflete? Orice loc de răspundere ai avea, simte-ţi marea datorie şi marea răspundere a conştiinţei tale faţă de aceste îndatoriri totdeauna. Lucrează în aşa fel, ca să poţi da o bună socoteală în orice clipă lui Dumnezeu şi oricărui semen al tău care ţi-ar cere aceasta.

- Ai o conştiinţă şi ai o mare răspundere faţă de curăţia acestei conştiinţe, ca şi faţă de tot ce te îndeamnă sau te mustră ea. Eu te întreb, dragul meu, de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi? " ( Părintele Iosif Trifa)

- “Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică:
„Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor?
Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îţi câştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta.
Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?” ( Sfântul Teodor Studitul (+826) )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( I )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( II )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( III )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IV)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( V)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VI)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( VIII)

Întrebări - tu cum răspunzi? ( IX )