Licărire de gând...

( 14 februarie - 2010 - zărind o licărire în negura prea deasă...)


Privesc prin ceaţa lacrimilor
Dincolo de crucea izbăvirii noastre...
Aceeaşi cântare ne picură în suflet,
Dorul de acelaşi Părinte, de acelaşi Cer.
Şi, totuşi, sunt ca un copil stingher
Cu mâinile întinse spre iubire,
Mâini tremurânde ce ating cerul...
Caut mâinile sfinte ale fraţilor mei,
Caut lacrimile lor ce picură
Pe mormântul aducerii aminte.
Ele nu ştiu a plânge decât înfrăţite.
Mâinile nu se ştiu a ruga decât însoţite.

Inima mea pare un mormânt
De vise rănite, înfrânte...
Doar undeva într-un ungher
Mai licăreşte ceva...un gând...
O şoaptă...un dor...
O, Da! Psalmul de dor
Nu va muri! Minunea aceea,
Cântată acolo, se va împlini...

Un nou vis renaşte din ceaţa rece,
Un nou dor mă învaţă să iubesc mai mult,
Mai frumos, mai curat, mai nevinovat.

Doamne, nu-Ţi cer să-mi iei dorul greu,
Ci să mă ajuţi să-l port cântând...
( Mariana L. )