marți, 2 februarie 2010

CRUCEA ESTE PUTEREA LUI DUMNEZEU

„Căci cuvântul Crucii
pentru cei ce pier este nebunie,
iar pentru noi cei ce ne mântuim
este puterea lui Dumnezeu”
(I Cor 1, 18)

Sf Pavel rezumă conţinutul propovăduirii sale la „cuvântul crucii” (1, 18) şi la „Hristos cel răstignit” (1, 23). „Am judecat să nu ştiu altceva între voi decât pe Iisus Hristos şi pe Aceste răstignit”. În alt loc al epistolei el descrie mai pe larg conţinutul Evangheliei sale: „Vă aduc aminte fraţilor Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi. Cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă nu aţi crezut în zadar – căci v-am dat întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a tria zi după Scrpturi” ( I Cor 15, 1 - 4).
Iată tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur: „N-am venit zice ca să împletesc silogisme, nici sofisme, şi nici altceva să vă spun, fără numai că Hristos S-a răstignit. Aceia vorbesc multe şi grăiesc multe, ţesând cuvinte lungi..., făurind silogisme şi cuvinte mincinoase şi încâlcind mii de sofisme – eu însă am venit la voi nimic alta spunând, decât numai că Hristos S-a răstignit, şi pe toţi aceia i-am alungat, ceea ce este semn negrăit de puterea celui propovăduit”
Teologia Crucii este foarte dezvoltată în epistolele pauline. După cum nu poate exista altar fără jertfă şi jertfă fără altar, tot aşa din momentul jertfirii lui Hristos, Crucea devine una cu El şi se numeşte „crucea lui Hristos” ( I Cor 1, 17) „crucea Domului” (Gal 6, 14), sau „crucea lui Iisus” (Ioan 19, 25). Sfântul Pavel înţelege prin cruce lucrarea de răscumpărare pe care Domnul Iisus Hristos a desăvârşit-o prin patimile şi moartea Sa.
Crucea este culmea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu (I Cor 1, 23-24), este mijlocitoarea preamăririi lui Hristos (Cf. Fil. 2, 8-9), prin ea oamenii au fost împăcaţi cu Dumnezeu şi unii cu alţii (Ef 2, 16). Pe cruce a fost ştersă sentinţă scrisă împotriva nostră (Col 2, 14), prin cruce au fost pustiite de putere toate duhurile întunericului şi a fost sortit tot răul spre nimicire (Col 2, 15). De aceea pentru creştini Crucea este semnul celei mai mari iubiri dumnezeieşti (Ioan 3, 16). „Dumnezeu a creat lumea pentru a-şi răsfrânge iubirea Sa pământească şi asupra altor fii...Această culme a iubirii lui Dumnezeu s-a arătat pe crucea Fiului Său făcut om. Crucea s-a arătat ca mijlocul prin care iubirea lui Dumnezeu a atins acest pisc al familiarităţii sale cu noi. Fiindcă pe cruce s-a arătat iubirea fraternă a Fiului lui Dumnezeu precum şi iubirea părintească a Tatălui Său faţă de noi: Prin cruce Aceştia au acceptat chiar suferinţa morţii pentru noi. În aceasta constă taina şi puterea crucii care au biruit puterea răului. Prin aceasta am fost înălţaţi la cea mai mare demnitate de fraţi ai Fiului lui Dumnezeu şi de fii ai Tatălui ceresc. Din aceasta decurge necesitatea unui respect şi a unei aprecieri reciproce între noi.”
La Cruce Domnul Iisus Hristos nu a murit moartea Sa, ci moartea noastră pentru a ne dărui viaţa Sa. Liniştea Sa imperială ( Ioan 16, 32), pacea sa desăvârşită (Ioan 14, 27) şi puterea Sa dumnezeiască (Mat 26, 53) cu care cu care El înfruntă Crucea şi moartea au fost străbătute de zbuciumul şi frica nostră (Luca 22, 44) pentru ca şi slăbiciunea şi frământarea noastră să fie străbătute de puterea şi pacea Lui. De aceea „cuvântul crucii” este „puterea lui Dumnezeu” (I Cor 1, 18) pentru cei care cred. Dar şi semnul crucii cel care ne trimite la lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos şi ne aminteşte de ea ne transmite putere: „Semnul crucii cu care ne însemnăm trupul, arată nu numai recunoştinţa nostră faţă de Treimea care a suferit pentru noi dar ne imprimă în inimi exemplul şi puterea iubirii suferitoare a Treimii”
De aceea semnul crucii deşi ne aminteşte de patimile şi moartea Fiului Lui Dumnezeu, ea este şi semnul biruinţei şi al învierii. Este paradigmatică crucea ortodoxă din care pleacă razele slavei. Crucea este simbolul jertfel şi sacrificiului, razele sunt simbolul slavei, al bucuriei şi al biruinţei. De aceea propovăduirea crucii este srăbătută de razele învierii, iar Învierea poartă urmele crucii. Hristos cel preamărit şi înviat poartă semnele cuielor. Am văzut că Sfântul Ap . Pavel nu desparte suferinţa Crucii de bucuria învierii( I Cor 15, 1 - 4). „Pavel ne porunceşte să sărbătorim din pricina Crucii pentru că Hristos S-a jertfit pe Cruce. Iar unde este jertfă acolo este curăţire pentru păcate, acolo este împăcare cu Stăpânul acolo este sărbătoare şi bucurie”. De aceea şi pentru creştini sacrificiu ascultării de Dumnezeu şi jertfa făcută în numele lui Hristos sunt temeiul bucuriei, al biruinţei şi al nădejdii neclintite.

Vasilică Nica

6 comentarii:

Sorin M. spunea...

Crucea - altar şi binecuvântare

"Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" spune Sf. Ap. Pavel (Galateni 5, 24), lăsând să înţelegem că, atât timp cât rămânem la umbra Crucii, rămânâem la "umbra Celui Atotputernic" (Psalm 91, 1)
Vrajmasul diavol, întodeauna caută să ne smulgă de la poala Crucii, să ne ia Crucea, astfel încât să trăim fără Cruce. Ispitirea Domnului Iisus (cf. Luca 4, 1-13) a fost tot o încercare a vrăjmaşului de a-I lua Crucea, de a-L îndepărta de Cruce, pentru că intuia că pe Cruce i se va zdrobi capul. De aici putem înţelege de ce vrea vrajmaşul să ne ia Crucea, să ne îndepărteze de ea.
Cel ce se smereşte înţelege să-şi ducă crucea cu răbdare şi cu dragoste, nici să o ia înainte ca un erou, dar nici să rămână,în urmă descurajat, trăgând-o după el. Celui smerit, crucea i se face uşoară. Nu tot aşa se întâmplă însă cu cei care caută să-şi scurteze crucea, umblând după o cruce mai comodă: cu cât îşi scurtează crucea, cu atât îşo scurtează şansa mântuirii.
Cine crede că există o altă cale, fără cruce, se înşeală amarnic, căci, dacă pe calea lată poţi să ocoleşti crucea, pe calea îngustă trebuie să o iei asupra ta. Nu putem înainta pe calea îngustă fără a împlini cuvintele Mântuitorului: "dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea si să vină dopă Mine" ( Matei 16, 14)
Crucea este postul sufletului, este altar curăţitor unde se albesc sufletele noastre de murdăria păcatelor. Mulţi oameni nu cunosc binecuvântările ce pot veni prin ea şi, prin urmare micşorează importanţa crucii, deznădăjduind sau chiar batjocorind crucea. aceştia, când dau de necazuri şi suferinţe, se îngrozesc, se revoltă, strigă, blesteamă ziua în care s-au născut, hulesc numele lui Dumnezeu, cad în deznădejde, ajungând până la sinucidere. Oameni învăţaţi, doctori, profesori şi alţi intelectuali se sinucid, pentru că nu înţeleg crucea şi nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Noi suferim pentru că merităm, dar Domnul Iisus cu ce a greşit? Ce este crucea noastră în comparaţie cu Crucea Lui?
Să primim crucea ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, privind mereu în Sus, plin i de nădejdea bucuriei ce urmează crucii!

Anonim spunea...

Crucea-mi este calea

Crucea-mi este calea
astăzi pe pământ,
ea mă luminează-n
adevărul sfânt,
ea-mi sădeşte-n suflet
al iubirii foc
şi-mi găteşte-n ceruri
pentru veci un loc.

Iisuse, mântuirea mea,
e doar prin Crucea Ta
nălţată-odată sus pe Golgota,
Tu mă-ntăreşti mereu prin ea,
să pot smerit purta,
pe drumurile vieţii, crucea mea.
Prin Crucea Ta, eu pot purta
blând şi liniştit şi până la sfârşit,
oricând, pe toate drumurile vieţii,
crucea mea.

Crucea-mi este-avântul
şi sfinţitul spor
în lucrarea sfântă-a
sfântului ogor,
ea-mi deschide uşa
spre-orizonturi noi
unde văd lumina
stărilor de-apoi.

Crucea-mi dă puterea
să mă biruiesc
şi statomicia-n
tot ce e ceresc,
Crucea-mi este puntea
peste orice-abis,
prin ea trec dincolo-n
Sfântul Paradis.

de Traian Dorz

Miriam spunea...

Crucea-i semnul Jertfei Domnului Hristos,
Crucea este Steagul celui credincios;
- fericit ostaşul ce-a purtat mereu
Semnu-acesta vrednic pân-la Dumnezeu.

Focul este semnul veacului de-acum,
viitorul lumii este jar şi scrum;
- fericit creştinul ce-a ales mereu
calea cea spinoasă pân-la Dumnezeu.

Dragostea curată sufere acum,
Adevărul plânge părăsit pe drum;
- dar ferice-aceia care-şi duc mereu
crucea lor curată pân-la Dumnezeu. ( Traian Dorz )

Miriam spunea...

Sub Crucea Ta ne-am întâlnit, Iisuse, cu Tatăl nostru cel Ceresc şi Sfânt,
când ne-ai chemat - şi dragostea ne-aduse, ca înfiaţi de-un veşnic legământ.

Sub Crucea Ta ne-ai dat împărtăşirea cu Duhul Sfânt prin Care-am fost sfinţiţi,
prin El Ţi-ai pus pe noi pecetluirea, la jertfă şi la slavă rânduiţi.

Sub Crucea Ta noi ne-am predat viaţa, acelaşi jug şi sarcină primind,
ca să-Ţi vedem cu bucurie Faţa când Tu vei fi pe veci la noi venind.

Sub Crucea Ta păstrează-ne întruna, oricât am fi de mici şi de străini,
ca Tu să poţi să ne aşezi cununa pe fruntea unde-au stat atâţia spini!
( Traian Dorz )

Sub crucea Ta ne-am întâlnit toţi ceu cu dor de mântuire, cu dor de Veşnicie...

Miriam spunea...

Sub Crucea Ta Îngenuncheat,
Învăţ ce e iubirea,
Învăţ cum Tu mi-ai câştigat
pe Cruce mântuirea.
Cu al Tău Sânge Preacurat,
viaţa mi-ai răscumpărat;
fii binecuvântat!

Nainte chiar de veşnicii
Tu Te-ai gândit la mine;
când nici pe lume nu venii
eram iubit de Tine.
Tu de la leagăn m-ai păzit,
har peste har mi-ai dăruit;
În veci să fii slăvit!

Tot ce am eu şi tot ce sunt
Îţi datorez doar Ţie,
de-aceea viaţa pe pământ
Ţi-o dau pe veşnicie.
0, pune-o, Doamne-n slujba Ta
să fii slăvit doar Tu prin ea,
Iisuse, Viaţa mea!
( Traian Dorz )

...şi câte alte încă ar mai fi...S-ar putea să mai revin cu una, două :) Sper să nu te superi :)

Miriam spunea...

Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus,
şi Orizontală care-ncercui Răsărit şi-Apus,
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă dintre noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la Cer pân-la Atom
legătura-mbrăţişării dulce dintre om şi om
punte pe eterne-abisuri ocolind desăvârşit
este Linia şi Cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unu şi Mulţirea, este Clipă şi Etern
Sabie cerească-ntinsă din ’nălţime spre Infern
Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Braţul Milei- şi Dreptăţii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi
— Cruce, slava cui te poartă, slavă Celui care-L porţi.
( Traian Dorz )