CRUCEA ESTE PUTEREA LUI DUMNEZEU

„Căci cuvântul Crucii

pentru cei ce pier este nebunie,
iar pentru noi cei ce ne mântuim
este puterea lui Dumnezeu”
(I Cor 1, 18)

Sf Pavel rezumă conţinutul propovăduirii sale la „cuvântul crucii” (1, 18) şi la „Hristos cel răstignit” (1, 23). „Am judecat să nu ştiu altceva între voi decât pe Iisus Hristos şi pe Aceste răstignit”. În alt loc al epistolei el descrie mai pe larg conţinutul Evangheliei sale: „Vă aduc aminte fraţilor Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi. Cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă nu aţi crezut în zadar – căci v-am dat întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a tria zi după Scrpturi” ( I Cor 15, 1 - 4).
Iată tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur: „N-am venit zice ca să împletesc silogisme, nici sofisme, şi nici altceva să vă spun, fără numai că Hristos S-a răstignit. Aceia vorbesc multe şi grăiesc multe, ţesând cuvinte lungi..., făurind silogisme şi cuvinte mincinoase şi încâlcind mii de sofisme – eu însă am venit la voi nimic alta spunând, decât numai că Hristos S-a răstignit, şi pe toţi aceia i-am alungat, ceea ce este semn negrăit de puterea celui propovăduit”
Teologia Crucii este foarte dezvoltată în epistolele pauline. După cum nu poate exista altar fără jertfă şi jertfă fără altar, tot aşa din momentul jertfirii lui Hristos, Crucea devine una cu El şi se numeşte „crucea lui Hristos” ( I Cor 1, 17) „crucea Domului” (Gal 6, 14), sau „crucea lui Iisus” (Ioan 19, 25). Sfântul Pavel înţelege prin cruce lucrarea de răscumpărare pe care Domnul Iisus Hristos a desăvârşit-o prin patimile şi moartea Sa.
Crucea este culmea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu (I Cor 1, 23-24), este mijlocitoarea preamăririi lui Hristos (Cf. Fil. 2, 8-9), prin ea oamenii au fost împăcaţi cu Dumnezeu şi unii cu alţii (Ef 2, 16). Pe cruce a fost ştersă sentinţă scrisă împotriva nostră (Col 2, 14), prin cruce au fost pustiite de putere toate duhurile întunericului şi a fost sortit tot răul spre nimicire (Col 2, 15). De aceea pentru creştini Crucea este semnul celei mai mari iubiri dumnezeieşti (Ioan 3, 16). „Dumnezeu a creat lumea pentru a-şi răsfrânge iubirea Sa pământească şi asupra altor fii...Această culme a iubirii lui Dumnezeu s-a arătat pe crucea Fiului Său făcut om. Crucea s-a arătat ca mijlocul prin care iubirea lui Dumnezeu a atins acest pisc al familiarităţii sale cu noi. Fiindcă pe cruce s-a arătat iubirea fraternă a Fiului lui Dumnezeu precum şi iubirea părintească a Tatălui Său faţă de noi: Prin cruce Aceştia au acceptat chiar suferinţa morţii pentru noi. În aceasta constă taina şi puterea crucii care au biruit puterea răului. Prin aceasta am fost înălţaţi la cea mai mare demnitate de fraţi ai Fiului lui Dumnezeu şi de fii ai Tatălui ceresc. Din aceasta decurge necesitatea unui respect şi a unei aprecieri reciproce între noi.”
La Cruce Domnul Iisus Hristos nu a murit moartea Sa, ci moartea noastră pentru a ne dărui viaţa Sa. Liniştea Sa imperială ( Ioan 16, 32), pacea sa desăvârşită (Ioan 14, 27) şi puterea Sa dumnezeiască (Mat 26, 53) cu care cu care El înfruntă Crucea şi moartea au fost străbătute de zbuciumul şi frica nostră (Luca 22, 44) pentru ca şi slăbiciunea şi frământarea noastră să fie străbătute de puterea şi pacea Lui. De aceea „cuvântul crucii” este „puterea lui Dumnezeu” (I Cor 1, 18) pentru cei care cred. Dar şi semnul crucii cel care ne trimite la lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos şi ne aminteşte de ea ne transmite putere: „Semnul crucii cu care ne însemnăm trupul, arată nu numai recunoştinţa nostră faţă de Treimea care a suferit pentru noi dar ne imprimă în inimi exemplul şi puterea iubirii suferitoare a Treimii”
De aceea semnul crucii deşi ne aminteşte de patimile şi moartea Fiului Lui Dumnezeu, ea este şi semnul biruinţei şi al învierii. Este paradigmatică crucea ortodoxă din care pleacă razele slavei. Crucea este simbolul jertfel şi sacrificiului, razele sunt simbolul slavei, al bucuriei şi al biruinţei. De aceea propovăduirea crucii este srăbătută de razele învierii, iar Învierea poartă urmele crucii. Hristos cel preamărit şi înviat poartă semnele cuielor. Am văzut că Sfântul Ap . Pavel nu desparte suferinţa Crucii de bucuria învierii( I Cor 15, 1 - 4). „Pavel ne porunceşte să sărbătorim din pricina Crucii pentru că Hristos S-a jertfit pe Cruce. Iar unde este jertfă acolo este curăţire pentru păcate, acolo este împăcare cu Stăpânul acolo este sărbătoare şi bucurie”. De aceea şi pentru creştini sacrificiu ascultării de Dumnezeu şi jertfa făcută în numele lui Hristos sunt temeiul bucuriei, al biruinţei şi al nădejdii neclintite.

Vasilică Nica