Pe un ocean de spaime ancestrale,
Prin ceaţă lunecăm, triste corăbii
Şi ne-nchinăm la semnele astrale:
„- Pe-un singur ban, nu cumperi două vrăbii?“
Străini ai emisferei australe,
Gândim în pâini, dar vorbele ni-s săbii…
Cu vele rupte şi etrave sparte,
Plutim greoi unde ne poartă vântul,
Hrăniţi doar cu nădejdile deşarte:
„- În sinea noastră locuieşte-Avântul!“
Pierdut-am călăuze-n zări, departe,
Acolo unde s-a-ntrupat Cuvântul…
E-adevărat, avem câte o hartă!
Dar cine are timp de ea, când bordul
E plin de apă?!… Marea nu te iartă!
Şi-apoi – să nu uităm! - n-avem acordul
Celor în drept, Cunoaşterea s-o-mpartă:
„-Voi singuri cum să-i ştiţi busolei, Nordul?!“
Şi uite-aşa trec nopţi, aşa trec zile…
Cu săptămâni şi luni ne-apasă anii,
Necruţători cu vieţile umile
Ce se tot plâng că nu se-ajung cu banii…
Şi printre stâncile zilnicei sile,
Ne naufragiază-n iad sărmanii…
Doar uneori, în nopţi cu lună plină,
Când adormim, visăm plângând, Pământul…
Cad stelele, căci bolta se înclină,
Arzând sub pleoape-n dar, Pogorământul…
De plou-a doua zi, Taina-i deplină:
Un curcubeu sfinţeşte Legământul!
miercuri, 8 august 2007
Celor care ne călăuzesc
spre Tărâmul Făgăduinţei…
autor Eugen Serea
2 comentarii:
Slavit sa fie Domnul!
Multumesc, frate Sorin pentru postarea poeziei mele aici, a fost o surpriza placuta pentru mine.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, va aparea primul meu volum de poezie, nadajduiesc ca pana de Sf.Pasti.
Domnul sa ne aiba in paza Sa!
Îmi amintesc de lecturarea acestei poezii de către un frăţior tânăr, la Suceviţa, un foarte bun recitator al poeziilor lui Eugen. Momente poetice superbe! Atunci ni le doream cu toţii să se mai repete ,,faza"...dar cu timpul se vede că s-a stins acel dor...
Eugen, felicitări!...şi noi nu am ştiut nimic...Aaa! Ai vrut să ne faci surpriză :)
Trimiteți un comentariu