miercuri, 3 februarie 2010

Ai grijă cui deschizi inima ta!


Domnul Iisus bate la uşa inimii tale

"Domnul bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă, căci uşa este încuiată şi zăvorâtă pe dinăuntru. E încuiată cu voinţa noastră şi cu păcatul, iar Domnul Iisus n-o deschide cu forţa. El nu este un spărgător de uşi. Domnul Iisus respectă libertatea voinţei omului. El nu sileşte şi nu forţează voinţa omului, căci în acest caz am avea o mântuire silită.
Domnul Iisus strigă de afară şi aşteaptă răbdător ca omul să-I deschidă şi să-L primească în inima lui şi în viaţa lui. Taina mântuirii tale sufleteşti, dragă cititorule, stă în zăvorul de la uşă, stă în voinţa ta Şi stă în urechile tale să auzi glasul cel dulce care strigă la uşa inimii tale să tragi zăvorul de la uşă şi, deschizându-ţi larg inima şi viaţa, să strigi: Intră, Doamne lisuse, Mântuitorule, şi Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi împărat în casa inimii mele! Eu îţi dau Ţie inima mea, îţi dau Ţie toate vorbele mele, toate gândurile mele, toate faptele mele şi toate purtările mele. Eu îţi dau Ţie şi toate lipsurile, toate necazurile şi toate frământările mele. Ia-mă Tu, Doamne, în slujba Ta şi în grija Ta.
Domnul Iisus vrea să ia în stăpânire casa inimii şi vieţii tale, vrea să intre la tine ca să vegheze asupra ispitelor tale. El vrea să-ţi aducă ajutor şi dar de biruinţă. "

Diavolul bate şi el la uşa inimii tale

"Diavolul bate şi El la uşa inimii noastre. El stă la uşă ca un hoţ şi duşman. El ar sparge uşa, dar n-are putere, de aceea se apropie şi el cu vorbe dulci şi ispititoare.
El bate la uşă cu fel de fel de şoapte şi ispite viclene, el bate la uşă cu toate plăcerile şi desfătările acestei lumi. El bate la uşă cu stăruinţă şi ascultă îngrijorat, să nu-şi piardă prada. Ochii îi scapără după prada dinăuntru.
Diavolul îl imită pe Domnul Iisus. El stă şi bate la uşa inimii cu răbdare şi stăruinţă.
Numai că este o mică deosebire: pentru Domnul Iisus, uşa inimii se deschide mai greu. De multe ori Domnul Iisus bate la uşă ani de zile până când omul îi deschide.
însă, vai, satan ciocăneşte numai o singură dată,şi uşa îndată i se deschide. Iar când i-ai deschis uşa lui satan, atunci el intră triumfător şi se face stăpân şi poruncitor în casa sufletului tău, iar tu te faci sluga şi robul lui. O, ce viclean mare e diavolul! El stă la uşă şi bate cu fel de fel de şoapte şi de înşelăciuni.
N-asculta, dragă suflete! N-asculta de şoaptele lui satan. Ţine-ţi uşa inimii încuiată şi închisă de tot în faţa lui satan. Gândeşte-te că fiecare ispită pe care o primeşti şi fiecare păcat pe care îl faci deschide o uşă pentru satan. Gândeşte-te neîncetat că satan se gudură mereu ca un câine pe la uşa inimii tale. Alungă-l prin cuvintele Domnului Iisus: „Mergi înapoia mea, satan!
Dragă cititorule! Nu uita că în fiecare clipă la uşa inimii tale bate Domnul Iisus şi bate şi diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pentru altul. Din două trebuie să alegi una, căci „nimeni nu poate sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6, 24).
Cei mai mulţi creştini îşi pierd sufletul şi viaţa de veci tocmai pentru că îşi închipuie că pot sluji deodată şi lui Dumnezeu şi diavolului. Noi, oamenii, n-avem în această lume o altă slobozenie şi libertate decât a fi ori robii lui Dumnezeu, ori robii diavolului. O altă cale de mijloc nu este şi nici nu poate fi."

Rugăciune

"Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior şi mă ruşinez găndindu-mă căt de mult ai umblat ca să mă trezeşti din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci, dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre, dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste, dar eu am răspuns cu ticăloşie. Cu toate „ cheile" Te-ai apropiat de uşa inimii mele, şi eu pe toate le-am respins. Puteai să mă părăseşti, zicăndu-mi: Ticălosule, aşa răsplăteşti tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, ci m-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietrit în ticăloşie, ai deschis în faţa mea - printr-o boală grea -mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem o viaţă pierdută, după care mă aştepta osânda veşnică... Abia atunci am alergat sub braţele Crucii Tale unde am aflat iertare şi viaţă. Duhule Sfinte, trezitorule de viaţă! Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veşnice, ci m-ai scuturat mereu pană m-ai trezit. Îţi mulţumesc că ai stăruit mereu cu darul şi harul Tău cel sfânt până m-ai scăpat, aplecăndu-mă la picioarele Crucii. Amin.
"

Părintele Iosif Trifa
din cartea "Oglinda inimii omului"

2 comentarii:

Passion4God spunea...

O, Doamne, vreau sa iti deschid doar Tie inima mea si sa locuiesti in ea!

Anonim spunea...

chat veghetorul