Zbori dulce înger al răbdării!

Zbori dulce înger al răbdării
Şi ia-mă şi pe mine-n zbor
Spre-acolo unde geana zării
Se lasă lin pe apa mării
Mistuindu-se de dor.

Du-mi, Iisuse, măcar visul
Peste hăul neputinţei,
Fă să trec în zbor abisul,
Să-mi redai din nou surâsul
Şi comorile credinţei.

Nu-mi lăsa privirea-n noapte,
Fă să răsară iar seninul...
Dă-mi să sorb divine şoapte,
Să-Ţi aduc doar roduri coapte,
Să-mi jertfesc pe-altar suspinul...

Vino al răbdării înger!...
Dă-mi aripa ta de vis.
Iartă-mă că încă sânger...
Rana-mi arde ca de-un fulger,
Pune-n ea flori de cais!...

Doamne, iartă-mi of-ul meu!
Iartă-mi umbrele din zâmbet...
Iartă că mă plâng mereu,
Că uit că Tu-mi eşti Dumnezeu
Şi mă-nsoţeşti şi-n vis şi-n umblet.

Ajută-mă să-învăţ răbdarea
Caisului ce-aşteaptă rodul...
Să-mi fie inima cât zarea,
Largă cuprinzându-mi marea,
Suspinând când plânge dorul...
( Mariana L. )