Jertfa Crucii Mântuitorului

"Plângând la picioarele Crucii: aici este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre.

Despre împăratul Constantin cel Mare spune istoria că, plecând cu oştire împotriva lui Maxenţiu, care persecuta pe creştini, era foarte îngândurat şi abătut. Maxenţiu avea o armată de patru ori mai mare decât el. Pe drum, Constantin cel Mare se ruga lui Dumnezeu să-l ajute. Atunci s-a ivit pe cer o cruce minunată, împletită cu raze de soare, având în jurul ei cuvintele: „În acest semn vei învinge“. Împăratul şi-a însemnat atunci toate steagurile cu semul Crucii şi, pornind împotriva lui Maxenţiu, l-a biruit.

Şi Oastea Domnului este o armată strânsă la luptă împotriva vrăjmaşului diavol. Taina biruinţei noastre este semnul ce i s-a arătat oarecând lui Constantin împăratul: Crucea. Medalia noastră şi steagurile noastre poartă semnul Crucii, arătând prin aceasta că lupta noastră se reazemă pe puterea Crucii.
Ţin însă îndată să spun cu apăs că semnul gol al Crucii încă nu înseamnă o putere. Îţi poţi încărca pieptul, hainele şi casa cu semnul Crucii, dacă n-ai o înţelegere adevărată pentru Crucea Mântuitorului, dacă n-ai primit cu adevărat Jertfa Crucii şi darurile ei, la nici o izbândă nu poţi ajunge.
O carte întreagă mi-ar trebui să spun tot ceea ce ar fi de spus despre Jertfa Crucii. Voi spune aici, pe scurt, numai următoarele:
Satana a fost definitiv înfrânt şi bătut prin Jertfa Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această înfrângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile Crucii de pe Golgota. Domnul a murit pe Cruce, ca să ne câştige nouă darul biruinţei. El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruinţa Lui cea strălucitoare asupra Satanei. Urmează ca noi să primim acest câştig. Fără primirea lui, nu putem câştiga biruinţă asupra ispitelor şi păcatelor.
Satana nu se sperie de hotărârile noastre contra păcatelor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenunchem cu hotărârile noastre sub braţele Crucii Mântuitorului şi le sigilăm cu scump Sângele Lui.
Mulţi mă întreabă despre rosturile Oastei Domnului şi despre tainele mântuirii sufleteşti. Tuturor le răspund: Îngenuncheaţi la picioarele Crucii, căci acolo le puteţi afla! Îngenuncheat la picioarele Crucii ţi se deschid ochii şi înţelegerea cea sufletească, să te afli pe tine însuţi şi rosturile vieţii tale. La picioarele Crucii ţi se deschid ochii cei sufleteşti, să afli starea grozavă şi nenorocită în care te-a adus păcatul.
La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine, pentru iertarea ta şi împăcarea ta cu Tatăl Ceresc.
La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuşi Fiul Său L-a jertfit pentru tine.
La picioarele Crucii auzi cea mai minunată veste ce s-a auzit cândva în această lume: că Iisus este un Mântuitor al tău, că El a murit pentru tine, pentru iertarea ta şi, dintr-un fiu al urgiei, te-a făcut un fiu al lui Dumnezeu.
Dar la picioarele Crucii nu ţi se deschid numai ochii înţelegerii, ci capeţi de Sus şi un dar, o putere, un ajutor să-ţi schimbi viaţa. Stând la picioarele Crucii, o putere de Sus îţi schimbă viaţa, îţi schimbă vorbele, gândurile, umblările şi toate faptele. Jertfa Crucii te face dintr-un „om vechi“, un „om nou“, dintr-un „om lumesc“ un „om duhovnicesc“.
Minunea cea mare a schimbării unei vieţi păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoşilor la o viaţă nouă, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii.
La picioarele Crucii este şi puterea Oastei Domnului şi a ostaşilor ei.
Dragă suflete, care ai intrat în Oastea Domnului şi care vrei să intri, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poţi face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silinţele tale sunt scântei ce se sting suflate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă dar şi putere din Jertfa Crucii Mântuitorului.
Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n-am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.
Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la picioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu! Prin ea respirăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim!
Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi la picioarele Crucii, dacă nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii.
Diavolul e şiret mare. El nu se sperie, când te hotărăşti contra păcatelor. Nu se sperie nici când pui jurământ să ieşi din rele (şi pe urmă mai adânc te afunzi în ele), dar se îngrozeşte Satana şi tremură când alergi sub braţele Crucii, ca să întăreşti hotărârea ta cu scump Sângele Domnului. Hotărârea noastră fără acest sigiliu n-are nici o putere.
„Eu sunt Uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui“ (Ioan 10, 9), a zis Iisus. Această Uşă e Crucea şi Jertfa Lui cea sfântă. Numai cine intră prin această Uşă capătă dar şi putere de Sus, ca să înainteze tot mai sus, mai sus spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile mântuirii sufleteşti.
A intra în Oastea Domnului nu înseamnă a-ţi pune „gând bun“ să te laşi de răutăţi, ci înseamnă să fii doborât cu păcatele şi cu răutăţile la picioarele Crucii... Înseamnă să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor... , să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare; când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire; când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină; când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi, din adâncul sufletului: „Iisuse, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieşte!“ Să cauţi mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul, ar însemna ca şi când ai înjuga boii înapoia carului.
Începutul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii.

Iisuse, Scumpul nostru Mântuitor! Hotărârea noastră împotriva păcatelor n-ajunge nimic, dacă n-am îngenuncheat cu ea la picioarele Crucii Tale. Steagul sub care ne strângem trebuie să fie Crucea Ta şi noi numai stând sub acest steag – din care picură mereu Sângele iertării şi puterii – putem fi ostaşi biruitori. Ne aplecăm, Iisuse Mântuitorule, cu hotărârea noastră sub Crucea Răstignirii Tale, ca s-o întăreşti cu scump Sângele Tău, căci, fără de acest sigiliu, hotărârea noastră n-are nici un preţ şi n-are nici o putere. În faţa Crucii Tale ne aplecăm, Iisuse Doamne, cu hotărârile noastre. Sigilează-le, întăreşte-le cu scump Sângele Tău, cu Jertfa Ta cea mare şi sfântă. Dă-ne, Doamne, dar şi putere, căci noi suntem nişte fiinţe slabe şi neputincioase! Fără de Tine şi fără de Jertfa Ta cea sfântă noi nu putem face nimic."

Părintele Iosif Trifa
din cartea "Ce este Oastea Domnului"