miercuri, 24 februarie 2010

Minunea unei lacrime…










Am tras zăvoare porţilor de lut,

Şi am închis ferestrele luminii.

Ascunsa-m-am ca într-un labirint,

De lume si de mine.


Am aşteptat…dar parcă adormisem.

Şi –atâta tină frământasem în neştire,

Că toată crăpătura firii,

A devenit ca un noian de-nnoroire.


Mă adânceam uitând de viaţă

Şi mă izbeam de propria-mi fiinţă..

Căci loc nu mai aveam nici pentru mine,

De spini şi răni ,mi-era prea plină conştiinta!!


Am inceput să plâng ,să strig!!

Şi –O LACRIMĂ-mi pătrunse până în adâncuri,

Şi-atinse şi-nmuiase sloiul de ţărână

Ce ascundea prin rânduri ,rânduri-un mugure deviaţă..


Şi dintr-o dată!!!m-am trezit…

În cioburi se sfărmase vechea fire!

Un Tu si eu cum nu s-a auzit,

Imbraţişati acum,zburau spre nemurire!


Îţi mulţumesc, o Domnul meu, de primavară,

De noul eu ,de noua lume şi de noul soare,

Şi că mi-ai dovedit a infinita oară,

Că mă iubeşti şi că mă vrei Mireasă-n Sărbătoare.

(mai 2007)

de Estera Stan

2 comentarii:

Miriam spunea...

Ce mare bucurie să citesc poezia Esterei aici!!! Prin vers şi prin cruce suntem aşa de legaţi unii de alţii încât nu-mi pot imagina fără voi nici Veşnicia nici părtăşiile de pe acest pământ...Mi se confirmă din nou şi din nou că îmi sunteţi atât de necesari sufletului meu...

Estera, mă bucur că poezia e din mai - 2007 :) O fi prima? Că tot în mai 2007 am scris şi eu prima poezie :)

Iar despre conţinut nu pot să spun decât că m-a făcut să mă aplec în mine şi să aştept să mă scalde Lacrima aceea ce poate face minunea înnoirii...

Mă uit peste poezia mea de atunci şi nu pot să spun decât că acelaşi duh ne-a cercetat şi sunt aşa de fericită!

Iisuse drag!!!

( mai - 2007...Nu, nu e poezia mea! E a Lui, a Preaiubitului meu, de la El şi pentru El...Se întâmplă doar atunci când în suflet clocoteşte Veşnicia, şi când cei mai dragi ştiu să privească-ntr-acolo...cu duioşie şi înţelegere, cu iubire, şi , mai ales. cu jertfire! )

Iisuse drag, ce simt aici în partea stângă,
De nu-mi mai aflu-alin şi mângâiere?
De ce seninul vrea atât de des să plângă
Şi-atât suspină dup-o adiere ?

Mi-e sufletul ades prea plin de nemurire!
Mi-e dorul susur blând şi-ndurerat...
Doamne,Te vreau stăpân peste lumeasca-mi fire,
Scump Iisus, Te vreau al inimii-mpărat!

Cuprinde-mă la sânu-Ţi cald şi iubitor
Şi strânge-mă aşa să-mi ‘stâmpăr focul...
Apoi şopteşte-mi dulce ce-aştept cu-atâta dor,
Iar lacrimi grele, sfinţi-vor locul.

O, Iisuse-al meu, aş vrea să strig, s-alerg, să zbor...
Să ştie tot pământu-a mea zdrobire,
Dar nu pot decât să plâng încetişor , cu dor
Şi să-mi doresc s-ajung în nemurire!

Şi-Acolo mă voi topi de drag şi de iubire,
Voi săruta-nroşita rană de pe frunte,
Şi-albastrul sfânt mă va privi cu preaiubire...
Şi-atunci voi şti că-s fir de praf lângă un Munte.

Îţi mulţumesc, îţi mulţumesc,o, drag Iisuse,
Pentru minunea Ta din inima-nnoită!
Mi-ai dat atâtea raiuri, bucurii nespuse!!!
Aş vrea să plâng...mi-e inima prea fericită!...

Mă dăruiesc deplin, în palmele-Ţi rănite,
Vreau să faci din mine-un viers curat şi sfânt,
Un imn de Dor, un imn pe veci-al Tău, Iubite,
Un imn duios cum n-a mai fost pe-acest pământ!

Ia-mi inima în palma Ta însângerată,
Dă-i o formă de Iisus, de Cer, de Fraţi,
Şi pregăteşte-o pentru nunta minunată
Să-Ţi cânte imnuri pe veci îmbrăţişaţi!...


Sorin, imaginile sunt superbe! Iar fluturaşii, de care toată ziua de ieri mi-am amintit, mă duc din nou cu gândul la minunata ,,Poveste a unui fluturaş" ( aici ) în care împreună cu tine, cu Estera şi cu alţii am scris-o bucurându-ne de o părtăşie excepţională!
Mulţumesc din suflet de această oază de cer!

hadassa spunea...

"Dar Domnul meu e-o primavara/Si-s fericit(a) ca sunt a Lui.."(N.M)

Ii multumesc Domnului, pentru primavara nesfarsita ce mi-a adus-o in suflet..A fost nevoie de o lacrima, pentru a simti din nou ceea ce pierdusem.
Multumesc SOrin..am retrait iarasi starea aceea de imbratisare cu Cerul, impacarea, pacea si mai ales de fericirea aceea nebuna..

Da , sora Mariana..ma uit acum la finalul celor 2 poezii si regasesc final fericit, de sarbatoare, de nunta..Si ma minunez!Si afirm:"O, Iisuse-al meu, aş vrea să strig, s-alerg, să zbor..." Ah, da, mai ales sa zbor, in zborul acela de fluturasi , curat si avantat si inmiresmat..

Si ce bine sa va am alaturi!
Multumesc Doamne! MUltumesc!