( 9 ianuarie 2010 – simţind cum prin lacrimi suntem legaţi de Cer şi unii de alţii...)
Duioasă lacrimă târzie,
Ce-anini în gene curcubee,
Sărută-mi ochii şi mă-nvie,
Şi spune-i inimii să ştie
Că-s numai crini pe-a ta alee!...
Curată lacrimă de doruri,
Ce scalzi în amintire vise,
Mă-naripezi cu-aşa fioruri
Ce mă înalţă pân’ la nouri,
Şi-n dor plutesc peste abise...
Sfinţită lacrimă-a durerii,
Ce ştii să mângâi doar cu rouă,
Tu-mi înţelegi glasul tăcerii,
Curgând la ceasu-ngenunchierii
Pe mâini rugându-se-amândouă...
Frumoasă lacrimă-a iubirii,
Ce-aprinzi în ochi sclipiri de stele,
Mă-nvaţă jertfa înfloririi,
Şi-nmiresmează-mi trandafirii
Ce-i port în dorurile mele...
Durută lacrimă-a Jertfirii
Ce porţi în Tine doar rubine,
Mă-nvaţă tainele Iubirii,
Redă-mă-ntreg Neprihănirii,
Unindu-mă deplin cu Tine!
O, Domnul meu, Te rog fierbinte,
Prefă-mă-n lacrimă de Soare,
Şi dă-mi a’ crinilor veşminte,
Ca orice inimă s-alinte
Plângând pe rana care doare...
( Mariana L. )
Duioasă lacrimă târzie,
Ce-anini în gene curcubee,
Sărută-mi ochii şi mă-nvie,
Şi spune-i inimii să ştie
Că-s numai crini pe-a ta alee!...
Curată lacrimă de doruri,
Ce scalzi în amintire vise,
Mă-naripezi cu-aşa fioruri
Ce mă înalţă pân’ la nouri,
Şi-n dor plutesc peste abise...
Sfinţită lacrimă-a durerii,
Ce ştii să mângâi doar cu rouă,
Tu-mi înţelegi glasul tăcerii,
Curgând la ceasu-ngenunchierii
Pe mâini rugându-se-amândouă...
Frumoasă lacrimă-a iubirii,
Ce-aprinzi în ochi sclipiri de stele,
Mă-nvaţă jertfa înfloririi,
Şi-nmiresmează-mi trandafirii
Ce-i port în dorurile mele...
Durută lacrimă-a Jertfirii
Ce porţi în Tine doar rubine,
Mă-nvaţă tainele Iubirii,
Redă-mă-ntreg Neprihănirii,
Unindu-mă deplin cu Tine!
O, Domnul meu, Te rog fierbinte,
Prefă-mă-n lacrimă de Soare,
Şi dă-mi a’ crinilor veşminte,
Ca orice inimă s-alinte
Plângând pe rana care doare...
( Mariana L. )
Un comentariu:
Mulţumesc Mariana de verusrile tale minunate!
Am învăţat..viaţa m-a învăţat că una e să plângi, alta este să te plângi...că uneori plânsul te eliberează ,alteori el îţi alină dorul pe care-l porţi, iar în cele mai multe cazuri simţi nevoia de a plânge doar pentru că-ţi simţi sufletul încărcat.
Să nu ai sentimente şi resentimente faţă de cel ce plânge lângă tine înseamnă să fi de piatră....În faţa ochilor care plâng, ar trebui fiecare dintre noi să realizăm cât de mult ne asemănăm noi oamenii şi cât de multe lucruri avem în comun. Numai cel care face aşa va dovedii că ştie şi poate iubii. Şi aceasta pentru că el va pune întodeauna pe primul loc asemănările dintre semenii (fraţii) săi şi nu pe diferenţe.
Cu cel ce plânge, plângi...cu cel ce se bucură, bucură-te...
O lacrimă are întodeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet, spunea Emil Cioran...
Care dintre noi nu a plâs? Am plâs de durere, de întristare, de dor, de emoţie sau de bucurie....sunt multe feluri de lacrimi. Lacrimile copilăriei, lacrimile adolescenţei, lacrimile împovarate de responsabilităţiile zilnice, lacrimile bucuriei , lacrimile năejdii, lacrimile dorului care cheamă amintirile... Aceste lacrimi ne-au curs pe obraji măcar o dată de-a lungul vieţii. Când am citit pentru prima dată că lacrimile pe obrazul cuiva sunt un privilegiu nu am înţeles de ce.... a trebuit să plâng mai întâi, pentru ca astăzi să binecuvantez toate acele lacrimi...
Plângi, rabdă şi bucură-te de ele, darul lacrimilor nu-l primesc decat sufletele sincere!
"Plânsul este adevărata lucrare a adevăratului nevoitor al lui Hristos. Plânsul este lucrarea acestuia de când a pornit la nevoinţă şi până la săvârşirea ei. Vederea păcatului nostru şi pocăinţa pe care o naşte aceasta sunt lucrări care nu au sfârşit pe pământ; vederea păcatului nostru stârneşte pocăinţa; prin pocainţă se dobândeşte curăţirea; ochiul minţii, curaţindu-se treptat, începe să vadă în întreaga fire omenească neajunsuri şi vătămari pe care nu le băga nicicum de seama mai înainte."
- Sf. Ignatie Briancianinov -
Trimiteți un comentariu