Premiul nostru - Medalia (cruciuliţa) Oastei

"Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.
Semnul acesta are multe înţelesuri. El are forma Sfintei Cruci, întrucât lupta noastră se reazemă pe Jertfa Crucii, adică pe darul şi pe puterea ce ies din Jertfa Crucii de pe Golgota. Hotărârea noastră este – şi trebuie să fie – o hotărâre cu Hristos împotriva păcatelor şi pentru o viaţă nouă.
Pe medalie sunt scrise cuvintele Apostolului Pavel: „Iar tu te luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos“ (II Timotei 2, 3). Înţelesul acestor cuvinte se află tâlcuit pe larg în cartea aceasta. Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă de luptă. Viaţa noastră trebuie să se încheie cu cuvintele Apostolului Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător“... ( II Timotei 4, 7–8 ).
Medalia s-a făcut la Viena, din material ce nu-şi pierde culoarea (email).
Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.
Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la... joc!
Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.
Dăm mai jos această declaraţie sufletească.
Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.
Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.

Declaraţie sufleteasca

Eu, ostaşul Domnului (numele şi prenumele), voind a purta cruciuliţa (medalia) făcută pentru cei din Oastea Domnului, făgăduiesc că o voi purta cu cinste, luptând din toate puterile mele să împlinesc regulile ostăşiei Domnului, pe care le-am citit în cartea despre Oaste.
La cazul că aş dezerta din această ostăşie, adică m-aş întoarce iarăşi la purtările şi patimile cele rele ce le-am avut, şi m-aş purta făţiş în contră cu regulile celor intraţi în arma-ta Domnului, pentru acest caz pun făgăduinţă în faţa Crucii Mântuitorului că nu voi mai purta nici medalia, nici numirea de ostaş al Domnului.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Sunt cuvintele părintelui Iosif Trifa, spuse în cartea "Ce este Oastea Domnului", iar noi ne-am gândit că această medalie însoţită de cuvintele şi declaraţia sufletească a părintelui, poate să fie premiul blogului nostru pentru toti acei care au înţeles cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Iar tu te luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos“
(II Timotei 2, 3)

În curând îl vom oferi primelor bloguri pe care le citim cu plăcere.