miercuri, 28 ianuarie 2009

Povestea unui îngeraş

O provocare, sper intersantă, atât pentru noi cât şi pe toţi dragii noştri cititori. E vorba despre o creaţie interactivă, o poveste pe care o vom scrie împreună, fiecare câte un mic fragment compus din 3-4 fraze. Doritorii vor adăuga textul lor la comentarii. Săptămânal vom grupa fragmentele într-o singură poveste pe care o vom posta pe blog. La final, fiecare dintre cei care au contribuit, va avea posibilitatea să publice povestea pe propriul blog, dacă vor dori. Vă asigur, din experienţă, că va fi o aventură interesantă, plină de emoţie, şi de o împlinire sufletească. Colaborarea ne va face să ne simţim mai aproape ca oameni şi ca şi creştini care se anevoiesc pe drumul mântuirii.

Haideţi, pentru câteva momente, să redevenim copii, să fim printre îngeri...şi, poate, să fim chiar ,,îngeri” pentru cei din jur. Să zicem: ,,Doamne, ajută!” şi să scriem primele gânduri:

P.S. Pentru a înţelege despre ce este vorba, iată câteva exemple de astfel de povestiri:

"Povestea steluţei de Crăciun
,,Povestea unui fluturaş"
Rugăciunea unui fir de iarbă
Poveste de paşti


Povestea noastră începe aşa:

...În albastrul sidefiu al cerului, lumina desena cel mai frumos curcubeu.

La capătul lui, o făptură gingaşă, cu un crin alb în mâna dreaptă, scruta orizonturile cu ochişorii lui veseli. Privi apoi spre celălat capăt al curcubeului şi tresări...


( Continuă tu povestea la comentarii! )


19 comentarii:

Sorin Micutiu spunea...

......era la primul său răsărit de soare.

Mirela spunea...

Ii era teama ca de s-ar stinge stelutele, noaptea ar fi fost alungata din ceruri...dar zambi si din zambetul lui rasarea, in culori si mai vii curcubeul!

Mariana spunea...

- O, Doamne, cât e de frumos pe pământ! Oare oamenii văd aceste frumuseţi? se întreba îngeraşul.
Mai privi o dată răsăritul, îşi strânse aripioarele şi făcu din curcubeu un leagăn, apoi începu să cânte ...

( Continuă tu povestea! )

Mirela spunea...

Din cantecul lui se facu pe data lumina iar roua incepu sa picure, cu bucurie pe chipul florilor.
Colo, un greierus adormi la umbra unei frunze abia rasarita...ii era somn de-atata cantare in noapte, o buburuza isi deschise, harnica, aripioarele si isi scalda antenutele intr-un picur de roua. Lumea gazelor incepu sa se trezeasca la viata. Un fluture cu aripi diafane isi scria,timid, in rotocoale abia simtite zborul catre o fereastra, mica, mica, alba. Dincolo, prin sticla cristalina se zarea chipul cuminte, al copilasului.

Sorin Micutiu spunea...

....toate aceste il facu sa cante din nou:

Cu-atata mare bucurie
vin astazi inaintea ta Iisus
cantand nesfarsita-Ti bogatie
ce-n fata ochilor, Tu, mi-ai adus.

Doamne, nu stiu daca e masura
pentru aceste imbelsugari de har
care iata, inima-mi umplura
de da afara peste stavilar....

Loredana spunea...

CÂnd isprăvi cântecul privi mai bine spre pamânt. Coborâ încetişor pe curcubeu ca pe un topogan şi se uită cu atenţie spre noi oriyonturi. acolo la margine a curcubeului era o lume noua. o lume atat de diferita de tot ce cunoscuse el.

Mariana spunea...

Alunecarea înceată pe toboganul de culoare îl apropia tot mai mult de lumea pe care o văzuse doar de acolo, din înălţimi...
Gândul că va fi printre flori şi fluturi, printre stropii de rouă, printre copilaşii zburdalnici, îl făcu să bată din aripoare de bucurie.
Îşi îndreptă privirea din nou spre chipul cuminte al copilaşului...Ah! abia aştepta să...

( Continuă tu povestea! )

Sorin Micutiu spunea...

...auda sunetul pasilor lui pe calea catre cer, cand deodata auzi glasul soptit al mamei copilasului:

"O, Domnul meu Bun, Te rog ramai todeauna cu pruncul meu si calauzestei mereu pasii si viata numai pe calea Ta. El este mic si in calea vietii lui vor fi atatea piedici si sipite. Fa-l sa-ti auda glasul si sa-ti vada pururi fata ta placuta, pentruca lumea si anagirea ei sa nu-i fure cununa credinciosiei niciodata, niciodata Doamne...Trimite ingerul pazitor sa-i stea alaturi..." ....

loredana şi robert spunea...

Atunci ingerasul privi cu mare atentie chipul senin al copilului, ochii lui mari, albastri, privirea lui vesela si jucausa. privi si spre chipul ingrijorat al mamei, spre privirea ei ce implora speranta si intelese. da intelese cu adevarat
curcubeul nu rasarise acolo intamplator. acu intelesese de ce era acolo chiar fara sa fie o dimineata ploioasa. Domnul cel vesnic si bun il pusese acolo sa il aduca pe el pe pamant. sa vada acest mic copilas si pe mama lui care cerea ocrotirea divina.

loredana şi robert spunea...

si atunci intelese profund nu doar scopul yburdalniciei lui de dimineata ci mult mai mult. isi intelese menirea sa pe lume.
nu era un simplu ingeras.
era un inger pazitor.

Sorin Micutiu spunea...

Se uită atent prin casă, înăuntru se vedeau semnele sărăciei, o măsuţă, două scaune, un pat vechi cu saltea de paie, o fereastră mică prin care soarele se străduia să aducă lumină, o sobă mai mult rece decât caldă...lângă care înfăşurat într-o plăpumioară veche, dormea liniştit puiul de om. Era atât de fermecător, cu ochii precum cerul senin, cu părul bogat în bucle precum spicul de grâu...era atât de frumos încât îngeraşul se uită după aripi crezând că are în faţă tot un îngeraş ca şi el...
Nu departe, doar la vreo trei patru case mai încolo era biserica, clopotul ei răzbătea prin mica fereastră până la urechile mamei. Se întoarse smerit spre răsărit, se închină şoptind:
"Mă iartă Domane, sunt nevoită să stau acasă dar imi este aşa de dor de Tine!... Te rog găseşte o cale să-mi pot boteza copilul...am vândut tot ce puteam vinde..."
Pe chipul îngeraşului se iviră multe bobiţe ca de rouă, erau primele lui lacrimi...deodată îşi aduse aminte de rolul lui în toată această poveste şi zbură spre Biserica. Acolo slujba era pe sfârşite, intră în altar făcându-şi loc printe toţi ceilalţi îngeri ce erau acolo până când ajuse-se lângă îngerul păzitor preotului ce slujea la altar. Se opri lângă el şi tăcu până când Sf. Liturghie se termină şi apoi îi şopti: "Am nevoie de ajutorul tău!" povestindu-i acestuia dorul mamei ce nu putu să vină la Biserică....
Oamenii pe rând plecau acasă şi îngerii îi urmau, se făcea din ce în ce mai linişte, îngeraşul nostru mai zăbovi un pic privind îndelung spre altar...după care plecă şi el.
Ajuns acasă o găsi pe mama dorimind aplecată peste pătuţul copilaşului, iar pe acesta zâmbitor jucându-se cu mânuţa în părul ei.
În clipa aceea, se auziră bătăi în uşă. Mama se trezi ca dintr-un vis şi deschise. În prag era o fetiţă mică care fără să aştepte vreo întrebare spuse: "M-a trimis tata să vă spun sa faceţi cald în casă că vine să facă slujba de botez..."

( Îndrăzniţi şi spuneţi ce a urmat după aceea...)

nicol spunea...

Era un alb înstelat
ce mă privea umil.
Am întins mâna să
mângâi acel dans
nescris de Înger.

Loredana spunea...

şi atunci îngeraşul nostru începu să salte şi să se bucure şi să facă tumbe in aer. Şi cum privea la mama care nu ştia de unde să înceapă, ce să stângă mai intâi, ce să lustruiască cu colţul cârpei, deşi în căsuţa lor modestă nu erau foarte multe de lustruit, cum privea la micuţul bălăior ce gângurea liniştit începu deodată să plângă. cu lacrimi mari, angelice. Da. Să plângă. că nu doar suferinţa din lume, nu doar necazurile şi sărăcia meritau lacrimile lui de înger pur ci , în mod cu totul special, bunătatea din oameni. da, bunătatea oamenilor merita si ea lacrimile lui. plângea de fericirea pe care doar bunătatea unei inimi curate o poate provoca. căci bunătatea unui om , a unui preot şi a casei sale transforma şi casa aceasta care credea că nu mai are speranţă.
dar deodată, uite, bunătatea, credinţa şi dragostea schimba mica casuţă...

Mariana spunea...

Îşi înălţă ochii umezi către cerul de unde venise, mulţumind Lui Dumnezeu că oamenii pe care i-a creat sunt doar cu puţin, foarte puţin mai prejos de îngeri...Era atât de fericit! Se apropie de copilaşul cu ochi de cer, veghindu-l cât mama lui trebăluia cântând prin casă...
După ce totul fusese pregătit, mama se apropie de copilul ei drag şi şopti o rugăciune pentru ca îngerul păzitor să îl apere. Două zâmbete au înflorit în căsuţa aceea mică aducând lumină de rai, zâmbetul îngeraşului şi zâmbetul copilaşului...
În câteva clipe a sosit părintele. Cu un glas blând, de adevărat părinte, o întrebă cum îl cheamă pe băieţel:
- Părinte, m-am gândit mult ce nume să îi pun...E aşa frumuşel ca un trandafir roz, ochişorii ca nişte flori de nu-mă-uita, zâmbetul lui ca un crin...Şi am un frăţior pe nume Florin, de care îmi e atât de dor, aşa că i-am pus numele Florin, rosti mama cu emoţie în glas...
- Va serba ziua onomastică de Florii, spuse părintele zâmbind.

Mirela spunea...

In casuta calda inflori bucuria si plutea peste tot voia buna.
Indata, mama se apleca catre micut, care privea cu ochi mari, mirati si bratele ei il cuprinsesera in iubirea-i nesfarsita.

O precizare: Sorin, mai sus povesteai de cand dormea copilasul:
"înfăşurat într-o plăpumioară veche, dormea liniştit puiul de om. Era atât de fermecător, cu ochii precum cerul senin"...este o mica greseala acolo...daca dormea nu avem cum sa-i vedem ochii ca sunt albastri asa ca propun sa muti descrieea ochisorilor, mai jos, acolo unde este povestita scena in care se juca langa mama lui.
Se tese o povestioara tare ftrumoasa!

Sorin Micutiu spunea...

Un mic comentariu la preciyarea Mirelei:
Mulţumesc Mirela, corectez acum şi spun aşa:" ploapele somnoroase acopereau ochii de cer a puiului de om..."
O vom corecta la final...oricum mai sunt cateva mici nepotriviri...dar la final le corectam

Mariana spunea...

Îngeraşul stătea deoparte admirând frumuseţea acestei imagini. Chipul mamei, în iubirea ei pentru Florinel, avea atâta frumuseţe şi lumină!
Se tot întreba în gândul lui: cum este oare să simţi îmbrăţişarea mamei?! Pentru o clipă îşi dori să fie copilaşul acestei mame...Dar îşi aminti repede de misiunea lui, aşa că îşi întinse şi el aripioarele învăluind în iubire şi mamă şi prunc deopotrivă.

( Srie tu mai departe, cel (cea) ce tocmai ai citit aceste rânduri!:) )

Mariana spunea...

Mirela spunea...

Sa-l botezam! rosti parintele cu gals scazut, din care bunatatea lui invaluia si inimile cele mai impietrite.
O cadita mica, in care mama il imbaia pe micutul prunc, apa pregatita pentru botezul copilasului era calda, atat cat Florinel sa nu simta ca i-ar fi frig!
Ingerasul isi impreuna manutele intr-o ruga fierbinte, catre Bunul Tata de Sus, o rua in care ii cerea Vasnicului Parinte sa-l invredniceasca sa aiba grija de Florinel atat timp cat calea lui crestineasca ii va fi scrisa cu pasii lumesti.
Copilasul, privea cu ochii lui mari chipul bland al parintelui care citea rugaciunile randuite de la inceputuri pentru sfanta taina a botezului.

Sorin M. spunea...

continuarea se face aici :http://laizvoareledorului.blogspot.ro/2014/11/povestea-unui-ingeras.html