vineri, 2 ianuarie 2009

Ninge lin



A început de ceva vreme
să ningă tot mai alb şi mai des…
Să ningă cu dor şi cu lacrimi
Dar, nu din cer…
Ninge lin,
De pe pământul prea plin
De păcate şi chin
Cu suflete calde
Şi albe
Ce se-nalţă spre Soare
În haine de sărbătoare,
În cercuri largi,
Tot mai largi,
Lăsând în urmă
Prieteni dragi.

Iartă-mă, Doamne!
Atâta-mi vine-n minte
Căci nu mai am cuvinte…
În faţa morţii
Mă cutremur
Mi-e temă şi tremur
Şi mă-ntreb cu gândul dus
Oare eu voi ninge-n sus?

P.S. Dedicată fratelui Cornel Rusu şi surioarei noastre RUSU MARIA, plecată astăzi dintre noi la Domnul

2 comentarii:

Mariana spunea...

Sorin, câtă dreptate avea fratele Traian! ,,Doar atunci când iubeşti mult şi când suferi mult, lacrimile iau contur de vers."
(Traian Dorz)

...Acum ar trebui să tac în faţa durerii despărţirii...dar, nu pot să nu îmi exprim uimirea de felul în care vezi tu plecarea sper Cer... ca o ninsoare albă...Superb!!!

Versurile acestea sunt Albe ca fulgii de nea...Poezia e lină, e mângâietoare...e ca zborul alb al fulgului de zăpadă...

,,Şi mă-ntreb cu gândul dus
Oare eu voi ninge-n sus?"


Superbă exprimare!
Permite-mi să îmi adresez şi mie această tulburătoare întrebare.

Şi pentru că treci prin durerea despărţirii de sora Maria Rusu, te îmbărbătez cu versetele 1 şi 8 din Psalmul 4:
,,1.Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.

8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat. "

Natalia spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca!