vineri, 23 ianuarie 2009

"DOR DE STEA"

(În spatele imaginii descoperiţi povestea acestei poezii)

Ochii tăi nu o să-i uit

niciodată – copilul meu!


Mă dor zilele şi anii

de când privesc chipul tău

şi niciodată

nu am fost mai fericită

ca-n această seară!


În fiecare noapte

te aştept la fereastră…

Nimic nu mă linişteşte

când chipul tău lipseşte.

Eşti jumătatea mea de aripă,

eşti lumina ce o aştern

peste darul preţios din geam…


Cineva stă dincolo de nori

şi ne ascultă şoaptele,

ne înţelege dorul

şi cântă cântecul nostru…


Da, te aştept acolo

unde ziua nu piere

şi nu e nevoie de stele…

Dincolo începe

Veşnicia...


Somn uşor,

dragul meu!

Lasă-mă să mă pierd

pe cerul ochilor tăi

care nu au umbre de nori…

Şi să nu aibă

niciodată!


Noapte bună,

Scump odor!



2 comentarii:

Mariana spunea...

...Când mama îţi este stea şi îţi şopteşte cântecul de leagăn prin raze albastre de lumină, în sufletul tău freamătă copilăria în toată candoarea ei...

Sorin M. spunea...

Mama, e mai mult ca o stea...e sufletul meu, inima mea, visul si dorul, pacea si nadejdea reintalnirii...
Spun ca este mai mult decat o stea, pentru ca o simt mereu alaturi de 34 de ani, de cand nu mai e trupul, dar este, atat de mult cu sufletul...MAMA TE IUBESC!