marți, 20 ianuarie 2009

Atingerea sărutării Tale


Tu treci pe lângă noi

sărutându-ne fruntea…


Intri pe rând

în adâncul inimii noastre

şi o cercetezi, o mângâi

ca pe o iubire îndepărtată...


Un picur de sânge din mâna Ta

o face să tresară...



Rar i s-a întâmplat,

în trecut,

să-şi piarda numărul bătăilor,

să simtă că pluteşte

purtată pe braţe

ca pe un prunc.


Apoi

atingerea Ta

a devenit focul,

strigătul eliberării

şi căderea pe totdeauna

în braţele Tale…


Sărutarea Ta pecetluieşte

ca o Taină despre care

nu pot să vorbesc

sau să scriu...

Nu am cuvinte...

iar Tu eşti acum

Domn şi Stăpân

pe propria-mi inimă.

Un comentariu:

Mariana spunea...

Of! Cred că inimile umane au forma Lui Hristos! Şi până nu intră El în inimă să umple acest gol, vom fi mereu neîmpliniţi...
Multe atingeri ale iubirii ne fac să tresărim, dar când simţim atingerea sărutului Lui pe fruntea noastră, chiar nu sunt cuvinte să spunem, să descriem...

Nu pot decât să murmur o rugăciune...

O, inima mea, pregăteşte-ţi cămara să întâmpini pe Mirele Hristos! Pune în ea crinii neprihănirii!
O, fruntea mea plină de griji, pleacă-te înaintea Lui, ca sărutarea lui să îţi presare petale din trandafirii iubirii...


Fii binecuvântat, Sorin!