(25 – 26 iulie – 2008 ...suspinând după Lumină, cerându-I iertare pentru dorul greu ce l-a avut pentru inima mea înlănţuită de neguri...zăcând în nelumină...)
IARTĂ-MĂ!
Mă-ntorc la Tine, dulcea mea Lumină!...
Primeşte-mă că-s fiu risipitor...
Mă strânge-n braţe!...Grabnic mă alină...
Şi iartă-mă că ştiu că Ţi-a fost dor.
Îngenunchez smerit şi plin de teamă,
Că ţi-am greşit cu-atâtea înrobiri...
Sunt obosit şi inima mea cheamă
Fiorul sfânt al primelor iubiri.
Atunci când Tu şi eu mergeam de mână
Înlănţuiţi pe-ngustele cărări,
Când Universu-ntreg părea să ţină
Un candelabru sfânt în depărtări.
O, draga mea Lumină, mă primeşte
Şi lasă-mă să plâng la pieptul Tău...
Mi-e sufletu-nsetat şi Te doreşte
S-aprinzi luceferi sfinţi în negrul hău.
Cuprinde-mă, Lumină, şi mă iartă!...
Mai dă-mi un strop din strălucirea Ta!
Dă-mi aripi de lumină şi mă poartă
Spre albe zări, să nu Te pot uita!
Redă-mi lumina-n ochi uimiţi de Tine
Şi un surâs pe chipul fericit...
Îţi mulţumesc, Lumină!... Eşti în mine!
Iertarea Ta deplină m-a iubit...
Mi-ai prins din nou în păr cununi de raze...
În suflet mi-ai aprins un curcubeu...
Lumină-mi eşti comoară de topaze,
Lumina mea cea dragă – Dumnezeu!
2 comentarii:
Ce cere dupa Sfanta voia Ta,
Daruieste-i, Doamne, totdeauna!
Mulţumesc, Disa! E un fel de ,,Amin" la rugăciunea mea în versuri, şi preţuiesc foarte mult asta! Foarte mult! Rugăciunea pentru aproapele e o măsură a iubirii pentru acesta...
Te mai aşteptăm cu drag şi te invităm să participi şi la creaţia interactivă ,,Povestea unui îngeraş"!
Trimiteți un comentariu