Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.
joi, 1 ianuarie 2009
Mai cheama-mi Iisuse
2 comentarii:
Anonim
spunea...
Superbă cântare, superbe versuri!
Mai cheamă-mi, Iisuse
Mai cheamă-mi, Iisuse al meu duh zdrobit, să verse şiroaie de lacrimi şi spală-l, Iisuse, de tot ce-a trăit prin negura nopţii de patimi;
mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu, dă-mi har şi credinţă deplină, smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu, să umblu pe căi de lumină...
Mai iartă-mi, Iisuse, tot cât Ţi-am greşit, că nu este om fără vină şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit şi-n pacea iertării-l alină.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii, şi ia-mă cu Tine, Iisuse, la greu, să scap de ispitele firii.
Mai lasă-mi, Iisuse, suspinul trudit, plecat în genunchi să Te cheme, mai iartă-mi, Iisuse, piciorul greşit şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu din sfânta şi dreapta credinţă, uneşte-mă veşnic, Iisus-Dumnezeu, cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.
2 comentarii:
Superbă cântare, superbe versuri!
Mai cheamă-mi, Iisuse
Mai cheamă-mi, Iisuse al meu duh zdrobit,
să verse şiroaie de lacrimi
şi spală-l, Iisuse, de tot ce-a trăit
prin negura nopţii de patimi;
mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,
să umblu pe căi de lumină...
Mai iartă-mi, Iisuse, tot cât Ţi-am greşit,
că nu este om fără vină
şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
şi-n pacea iertării-l alină.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,
şi ia-mă cu Tine, Iisuse, la greu,
să scap de ispitele firii.
Mai lasă-mi, Iisuse, suspinul trudit,
plecat în genunchi să Te cheme,
mai iartă-mi, Iisuse, piciorul greşit
şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
din sfânta şi dreapta credinţă,
uneşte-mă veşnic, Iisus-Dumnezeu,
cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.
(Train Dorz)
Nu pot decât să îngenuchez...
"...mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,
să umblu pe căi de lumină..."
Doamne, câte nevoie avem de ele...!
Trimiteți un comentariu