joi, 8 ianuarie 2009

Viaţa - un dar de la Dumnezeu

Ce nu face omul pentru viaţa lui atunci când este în pericol?!
În Vechilul Testament, în cartea Iona, găsim o relatare despre o corabie ce a fost surprinsă de furtună pe mare. Corăbierii, când au văzut pericolul, s-au înfricoşat şi au strigat fiecare la dumnezeul lui. Mai târziu, ei au strigat într-un glas către Adevăratul Dumnezeu - Dumnezeul lui Iona - ca Acesta să aibă milă de ei, pentru ca să nu piară. În disperarea lor de a nu pieri, ei au aruncat în mare încărcătura din corabie, spre a o face mai uşoară.
La fel au făcut şi marinarii descrişi în Faptele Apostolilor, cap. 17, 13-44.
Din aceste relatări, reiese clar cât de preţioasă este viaţa. Fără de ea nu putem face nimic. Marinarii au început să-şi sacrifice bunurile materiale în efortul de a-şi salva viaţa. Pe acelea le putem înlocui, dar viaţa, nu.
E trist şi îngrijorător totodată că sunt şi oameni care nu pun preţ pe viaţa lor. De exemplu, cine nu ştie astăzi că fumatul este dăunător, când chiar pe pachetul de ţigări scrie lucrul acesta? Cine nu ştie efectul drogurilor, al alcoolului şi al desfrâului? Şi totuşi milioane de oameni îşi pierd viaţa anual din cauza acestor vicii.
Viaţa este un dar de la Dumnezeu (Ps. 36, 9). O dată pierdut acest dar, nu mai poate fi restabilit prin nici un mijloc omenesc.
Viaţa este o sursă de bucurie, atunci când o trăim în mod înţelept şi nu după poftele firii pământeşti, ci după voia lui Dumnezeu ( 1 Petru 4, 2). "Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari, la optzeci" (Ps. 90). Mulţi dintre noi însă s-ar putea să nu mai ajungem la vârsta aeasta...De aceea să preţuim îndemnul Sfintei Scripturi, care zice: "Azi este ziua mântuirii, mâine..." Viaţa pământească este scurtă; timpul în care putem lucra ca să dobândim viaţa cea veşnică este limitat. Satan încearcă să-i ţină pe oameni atât de ocupaţi cu bunurile materiale, încât să nu-şi mai facă timp pentru a asculta glasul lui Dumnezeu care spune:"Răscumpărăţi timpul. căci zilele rele sunt" (Efeseni 5, 15-17). Cât de important este să trăim viaţa cu înţelepciune şi să nu ne-o irosim cu lucruri deşarte! (Ps. 90, 12, Ps. 37, 27-29)
Sfânta Scriptură ne spune că fiecare lucru îşi are timpul lui (Ecl. 3, 1-8). Din nefericire, astăzi trăim într-un timp care ne dă, în primul rând, motiv să plângem. Massmedia e plină de ştiri deprimante. Ne îngrozim când auzim de tineri care se droghează, care se prostituează, care ucid; de părinţi care abuzează de copii lor, de copii înfometaţi ce dorm prin canale, de părunţi abandonaţi prin azile de bătrâni, etc. Unii îşi distug viaţa cu propriile mâini, alţii caută să-şi salveze viaţa distrugându-o pe a altora. Din toate aceste tragedii putem înşelehe că astăzi nu este timpul să dăm prioritate râsului.
Plângem noi oare pentru ceea ce se întâmpă în jurul nostru? Ne doare când vedem oameni care neagă existenţa lui Dumnezeu prin vorbele lor? Ne rugăm pentru viaţa semenilor noştri, dau trăim numai pentru noi şi ne zbatem numai pentru viaţa noastră? dacă ar veni moarte zilele acestea, ce va fi de sufletul nostru şi ce răspuns vom da Dreptului Judecător? dacă viaţa noastră nu e după voia lui Dumnezeu, să ne întoarcem astăzi le El şi să spunem: "Da, Doamne, vin să fac voia Ta!". Fiind astfel împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, să ne predăm inima, voinţa şi viaţa în mâinile Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru.
Având în faţă pilda vieţii şi a morţii Sfântului Apostol Pavel, a Sfintei Maria Magdalena, Maria Egipteanca, a Fericitului Augustin şi a altora, să ne gândim ce viaţă au avut aceştia înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Iisus şi cum s-au schimbat ei după ce L-au primit ca Domn şi Mântuitor al lor.
Să privim, dar, la sfârşitul lor de vieţuire, şi nu la felul cum şi-au început viaţa- Deşi majoritatea oamneilor încep bine, mulţi sfârşesc rău.
Văzând care este valoarea vieţii dăruite nouă, oamenilor, de Dumnezeu, să ne facem "ochi" pentru cel orb, "picior" pentru cel şchiop, "mână" pentru cel ciung, "ureche" pentru cel surd şi "gură" pentru cel mut. Numai înlăturând spinii din calea aproapelul nostru, făcându-i sprijin şi când se aşteaptă şi când nu se aşteaptă, ne vom putea bucura împreună cu el şi de viaţa aceasta şi de viaţa cea veşnică.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul Său cel mai de preţ: viaţa.

4 comentarii:

ivona spunea...

Tot ce-ai scris acum este profund adevarat. Mie mi-ai scris. Pentru mine este acest avertisment. Multumesc, Sorin. Roaga-te si pentru mine.Sa nu te schimbi. Sa cresti.Doamne ajuta!
PS Totusi, sa vezi frumusetea si jocul care ne inconjoara, e tot de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne vrea tristi, ci constienti si responsabili.Sa nu fii trist, sa te bucuri, avem Mantuitor, Sorin!

Mariana spunea...

,,...să ne facem "ochi" pentru cel orb, "picior" pentru cel şchiop, "mână" pentru cel ciung, "ureche" pentru cel surd şi "gură" pentru cel mut. Numai înlăturând spinii din calea aproapelul nostru, făcându-i sprijin şi când se aşteaptă şi când nu se aşteaptă, ne vom putea bucura împreună cu el şi de viaţa aceasta şi de viaţa cea veşnică."

Excepţional!!! Ce aş mai putea să spun? Nimic! Doar să fac ce îndemni tu atât de ispirat! Mi-ai atins coarda cea mai sensibilă a inimii...Mulţumesc! Şi ,,trage-mă de mânecă" întrebându-mă dacă împlinesc ceea ce trebuie!...

Când El, Hristos, va trăi în mine, mâinile mele vor fi de fapt ale Lui şi atunci vor fi mână pentru cei ciungi...

,,Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa."
( 1 Ioan 5, 11-12 )

Sorin Micuţiu spunea...

Va multumesc ca va faceti timp sa vorbiti cu mine si eu ca si voi, ca si multi altii, am nevoie de imbarbatarea. Nu am sa ma schimb Ivona si nu am sa uit sa te trag de maneca Mariana.
Domnul nu noi si cu toti oamenii!

constanteanu spunea...

cata dreptate poti sa ai ...