Când eram copil, aveam un singur dor, să ajung om mare, să am copii şi să-i cresc aşa cum mă creşteau pe mine unchiul şi mătuşa mea...prin unele locuri, îmi spuneam eu, atunci, nu voi face aşa...Acum că acel dor mi s-a împlinit, m-am răzgândit....privesc la copilaşul meu şi mi-e dor să fiu din nou copil. Acum înţeleg atât de clar ceea ce dorea să spună Domnul Iisus cu trimitere la copilaşii ce-I stăteu în braţe...dorul de copilărie se poate transforma uşor în dor de Dumnezeu, sau în dor de lacrimi, dor de lumina şi de ce nu în doina...
Dor de Lumină
E noapte,
lumina s-a stins,
Totul devine cenuşiu
greu şi apăsător.
O ceaţă deasă
îmi întunecă vederea
şi somnul mă topeşte.
Doamne, mă iartă!
Nu pot adormi
şi nici spre cer
nu pot privi,
pentru că sunt gol
şi murdar
şi gârbovit de păcate.
De dimineaţă şi până se-nserează
ispita mă pândeşte
şi mă asaltează.
Văd desişul de păcate
reţinând Lumina Ta
şi mi-e teamă,
ca-ntunericul de afară
să nu-mi cuprindă inima.
Doamne, am căzut
şi mi-e ruşine...
Cum pot eu privi spre Tine?!
Dar nu pot nici să mă ascund
de ochii Tăi ce adânc pătrund.
Doamne, ia-mă de mână
şi mă du spre Lumină!
Trimite-mi înger păzitor
să-mi fie somnul uşor,
şi umple-mi sufletul de dor
după Lumina unui Zbor
din dimineaţa fără nor
în răcoarea altui Zor
Totul devine cenuşiu
greu şi apăsător.
O ceaţă deasă
îmi întunecă vederea
şi somnul mă topeşte.
Doamne, mă iartă!
Nu pot adormi
şi nici spre cer
nu pot privi,
pentru că sunt gol
şi murdar
şi gârbovit de păcate.
De dimineaţă şi până se-nserează
ispita mă pândeşte
şi mă asaltează.
Văd desişul de păcate
reţinând Lumina Ta
şi mi-e teamă,
ca-ntunericul de afară
să nu-mi cuprindă inima.
Doamne, am căzut
şi mi-e ruşine...
Cum pot eu privi spre Tine?!
Dar nu pot nici să mă ascund
de ochii Tăi ce adânc pătrund.
Doamne, ia-mă de mână
şi mă du spre Lumină!
Trimite-mi înger păzitor
să-mi fie somnul uşor,
şi umple-mi sufletul de dor
după Lumina unui Zbor
din dimineaţa fără nor
în răcoarea altui Zor
Doina Dorului
Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.
Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.
Un comentariu:
,,...dorul de copilărie se poate transforma uşor în dor de Dumnezeu, sau în dor de lacrimi, dor de lumina şi de ce nu în doina..."
...Doina dorurilor noastre a legănat atâta plâns...
Deşi e greu dorul, mă bucur neîncetat de frumuseţea lui! Dorul cheamă, dorul aşteaptă, dorul te învaţă zborul...Dorul e măsura iubiri, e lăcaşul împărtăşirii, e aripa diafană ce străbate distanţe de timp şi spaţiu.
Dorul se alină prin versuri plânse lin...
Sorin, dorurile tale şi versurile sunt absolut superbe!
Trimiteți un comentariu