sâmbătă, 17 ianuarie 2009

OMULE, IARTĂ-MĂ!!!...

"Cine este aproapele nostru? Este cel pe care tu îl întâlneşti în drumul tău, cel care creşte alături de tine, cel care lucrează, se bucură sau plânge lângă tine, cel care iubeşte sau urăşte lângă tine. Este cel despre care tu zici: "Cât de mult mă plictiseşte!" sau "Nu-l pot suferi!". Aproapele este şi cel despre care tu nu zici nimic, nu gândeşti nimic, pentru că treci fără să-l priveşti şi nu-l vezi. Aproapele tău este soţia ta, logodnica ta, soacra ta, fiii tăi, prietenii tăi, duşmanii tăi, cei din acelaşi partid cu tine, cei din alte partide. Sînt sportivii echipei tale sau ai altor echipe. Este cel care plăteşte taxele, cel care face legile pentru ca taxele să fie mai grele şi cel care nu plăteşte chiar dacă are destui bani să plătească.
Aproapele tău sunt judecătorii, prizonierii, copiii, adulţii, bătrînii. Aproapele tău sunt persoanele bune dar şi delincvenţii, de care trebuie să te apropii cu toată inima ta, cu tot sufletul şi cu toată iubirea ta. Iubirea nu duce numai la îmbrăţişări, ci îl face pe om să mai şi înveţe; alteori iubirea determină şi conştiinţa dreptăţii, venindu-ţi mereu în ajutorul tău, pentru ca acela care trece alături de tine să fie mai bun."

(Preot Cornel Cadar)

Am citit dimineaţă citatul de mai sus cu mare drag, gândindu-mă ca tare bine era să se fi citit duminica la biserică să ştie toţi credincioşii cine este aproapele...
După vreo 45 de minute, mă aflam într-un maxi-taxi. La staţia următoare a urcat un african negru, negru...Lângă mine era loc liber şi am tresărit la gândul ca s-ar putea să se aşeze lângă mine...Şi chiar lângă mine s-a aşezat...Nu îmi venea să cred că lângă mine e un negru!...Şi mai mult de atât, era inevitabilă atingerea coatelor noastre, oricât mi-aş fi strâns cotul mai lângă mine...Parcă mă ardea în zona aceea...Noroc de hainele groase...Lăuntrul meu era vraişte...Un soi de revoltă îmi dădea târcoale..
Dar nu a durat mult, doar câteva secunde că imediat mi-am amintit de ceea ce citisem....Of! Acum simţeam că imi arde conştiinţa...Acest om era de fapt aproapele meu....Era un om pentru care murise Hristos...Păcătuisem...Mi s-au umplut ochii de lacrimi, aşa că priveam insistent pe geam la traficul străzii...Îmi ceream iertare Domnului pentru neiubirea mea...Şi eu care credeam că ştiu să îmi iubesc aproapele... Dumnezeu mi-a din nou o lecţie...una usturătoare
După scurta rugăciune, am hotărât că trebuie sa îl iubesc pe acest negru...şi ce puteam face decât să mă rog pentru el, pentru mântuirea lui... Mi-era ruşine să îl privesc... Când a coborât, l-am urmărit cu privirea....Da. Îl vedeam altfel acum...un posibil frate în Hristos...

Gândurile mă chinuiau...Eu îi văzusem faţa lui neagră, dar nu îmi văzusem sufletul meu negru.... Embarassed

Omule, iartă-mă!

Doamne, iartă-mă că iar m-am înşelat în privinţa iubirii mele! Mă smeresc adânc!

5 comentarii:

Laura spunea...

"Suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat tinandu-ne unii pe altii de mana." (Laura Iancu) ;)

Mariana spunea...

Îmi place mult de tot citatul tău, Laura!
Îmi plac îngerii. Sunt trimişi de Dumnezeu pentru oameni, pentru noi. Iar omul a fost creat cu puţin mai prejos decât îngerii! Ce minunat!

Am găsit un citat interesant similar cu al tău:
,,Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrăţişaţi." ( Luciano DeCrescenzo )
Mulţumim de vizită! Te mai aşteptăm cu mare drag!

Laura spunea...

Da, recent am gasit si eu citatul lui Luciano. E uimitor cum "nimic nu e nou sub soare". Eu am zis prin liceu cuvintele de care sunt atat de mandra. E undeva in le esenta mea. Recunosc ca am fost un pic dezamagita cand am vazut ca a mai zis cineva ceva similar cu mine, dar cred ca e bine sa gandeasca cat mai multi asa...

Mariana spunea...

Laura, e minunat să gândească mai mulţi la fel de frumos! E semnul că sunt sub aceeaşi inspiraţie divină!
Eu mă bucur atât, atât de mult când gândesc şi simt la fel cu alte persoane, sau când alte persoane gândesc şi simt la fel ca mine! Dumnezeul adevărat e Unul singur şi se revelează similar la mai multe persoane!
Numai bine!

Dana spunea...

E minunat modul in care primim lectii. Si e grozav atunci cand le intelegem...ca puteai sa nu faci legatura intre ce ai citit si ce ai simtit.Te imbratisez cu drag.