duminică, 18 ianuarie 2009

Dacă aş fi ştiut…

Copil fiind, îmi doream aripi
să zbor, să uit amarul
de lacrimi şi tristeţi...

În cuvinte îmi creştea
un freamăt ascuns de nesiguranţă…
Aripile copilăriei nu se deschideau!

În singurătatea serii îmi răcoream
privirea în limpezimea cerului...

Dacă aş fi ştiut că dincolo de el
cresc aripile mele!...

2 comentarii:

Mariana spunea...

E poezia unei respiraţii, a unei zbateri de aripă ce trimite adieri de vers...Îmi place mult!

Georgiana spunea...

Minunata imaginea descrisa in aceste versuri!
Doamne, ajuta!