Culorile Iubirii

miercuri, 14 ianuarie 2009

Culorile Iubirii

În spatele fiecărei imagini se ascund Comori Nemuritoare,
scrise cu penelul iubirii de către fr. Traian Dorz,
descoperiţi-le...

Nu te-ndoi, ci crede
Că după orice nor
E-un soare şi mai dulce,
E-un rod şi mai cu spor. ...

Cînd voi ajunge Ţărmul spre care mă îndrepţi,
eu ştiu, Iisuse dulce, că ai să mă aştepţi
– va fi o Dimineaţă cu-ntregul cer senin
şi peste toată zarea un curcubeu divin....

Mai cheamă-mi, Isuse al meu duh zdrobit,
să verse şiroaie de lacrimi
Şi spală-l, Isuse, de tot ce-a trăit
prin negura nopţii de patimi;
Mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,
să umblu pe căi de lumină...

...Floricelele privesc
cerul fericite,
fericite mulţumesc,
cu priviri smerite,
Domnului, de grija Lui
Care-n mii de feţe
le-a împodobit de nu-i,
ca a lor, frumseţe...

...- O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...

...Rece cade înnoptarea

peste umede poteci,
cum se lasă depărtarea
despărţirii pentru veci.

Peste munţii depărtării
greu se lasă negri nori,
ca durerea-mbrăţişării
celei mai din urmă ori.

5 comentarii:

Friendforu spunea...: Foarte frumos...

Este placut sa ai pe cineva care stie asa de launtric sa compuna numai uitanduse la cateva poze:D

Mai asteptam si altele...; 16 ianuarie 2009 la 00:06
Mariana spunea...: ,,Prietene", :) felicitări pentru fotografii! Frumuseţea din natură este autograful lui Dumnezeu.
Mi-amintesc cum cu vreo doi ani în urmă am avut şi eu un aparat de fotografiat şi nu l-am mai lăsat din mână...Toate peisajele întâlnite şi multe chipuri umane deveneau fotografii dragi pe care le priveam minute în şir...
Tare aş mai vrea să am un aparat foto bun!...

,,Meştere" de cuvinte şi culori, ne-ai încântat cu versurile selectate! Iată o echipă minunată!
Mai vrem!!! :); 16 ianuarie 2009 la 08:41
Sorin M. spunea...: Bogdan, eu nu am facut decât "desenez o hartă" spre mununatele Comori Nemuritoare ale fr. Traian Dorz, în rest...vorba ta: "Foarte frumos..." Mai aşteptăm şi alte fotografii...; 16 ianuarie 2009 la 09:24
Sorin M. spunea...: Mariana, nu numai că suntem o echipă, suntem o familie în care ascultăm toţi de acleaş Părinte.; 16 ianuarie 2009 la 09:28
Friendforu spunea...: Multumesc pentru gandurile bune, daca Domnul da am sa mai postez si alte poze sa bucur sufletele altora si pe ale noastre desigur cu frumusetile pe care EL lea creat pentru ca noi sa ne bucuram de ele si sal slavim pe el.; 19 ianuarie 2009 la 08:15

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

La luptă pentru mântuirea noastră şi a altora!

Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaş.
Pune îndată mâna pe „sapă“ şi te apucă de lucru!
Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe „sapă“, pe „undiţă“, pe „seceră“, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini!
Să aducem, dragi ostaşi, suflete pierdute la Mântuitorul!
Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor! Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti! În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru.
Vom putea face acest lucru:
Prin pilda vieţii noastre
Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci, mai ales, pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat.
Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul."
( din cartea "Ce este Oastea Domnului" )

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

"Cititorule, inima noastră nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan.
Dacă tu nu eşti şi nu te-ai hotărât pentru Dumnezeu, neutru încă nu poţi sta.
În această luptă, fiecare este pentru Dumnezeu sau pentru duşmanul lui Dumnezeu.
Inima ta nu poate rămâne o coală de hârtie albă.
Iscălitura lui satan este pe coala inimii - deşi tu nu-i vezi mâzgălitura.
Şi dacă Hristos n-a şters această murdărie şi nu Şi-a înscris numele Său într-însa, atunci autograful lui satan e sigur acolo.
Dar parcă te aud dezvinovăţindu-te şi zicând:
Eu n-am păcate, trăiesc o viaţă morală; n-am omorât, n-am furat, n-am dat foc nimănui şi altele.
Însă dacă ţi-ai privi şi ţi-ai cerceta serios inima, atunci ai vedea că acolo e duşmănie faţă de Dumnezeu şi de căile Sale.
Tu nu-i iubeşti poruncile, nu iubeşti pe Fiul Său şi Evanghelia, eşti un străin faţă de El, iar inima ta e plină de pofte murdare şi de gânduri urâte ce cresc şi înfloresc în voie."