marți, 30 iunie 2009

Suferinţa sfinţitoare - Facerea: 39; 40

3. Suferinţa sfinţitoare - Facerea: 39; 40


Printre străini ajuns-a Iosif ca rob lui Putifar,
Slujind cu-ndemânare mare şi-n casă şi afar’,
Că Domnul lui era cu dânsul în toate ce făcea,
Stăpânul său vedea tot sporul când mâna lui muncea.

Şi toate ale lui le-a dat lui Iosif spre-ngrijire,
Iar Domnul binecuvânta din cer - Ie
hova-iire -
Şi n-avea grijă Putifar decât să stea la masă,
Căci unde Iosif ajungea, era belşug în c
asă.

Cel rău însă nu doarme, într-o bună dimineaţă
Femeia lui Putifar, văzîndu-l frumos la faţă
Şi-a pus ochii pe Iosif, dorind să-l tragă spre păcat,
El însă, a fugit de isiptă, rămânând curat.

Dar femeia păcătoasă înlesni spre soţul ei
Prin suspine mincinoase, gânduri fără
de temei.
Şi-astfel Iosif, sol al păcii, ajunsese-ntemniţat,
El, printre tâllhari şi fameni, el, sublimu
l adorat!

Domnul, era cu Iosif şi-n această încercare,
Revărsând milă peste el şi binecuvântare
Încât mai-marele-nchisorii, dădu pe
mâna lui,
Temniţa şi pe toţi osândiţii împăratului.

Fierbea de mânie cel rău, că iar nu a izbutit
Să îl ducă în deznădejde, pe Iosif cel smerit.
Pierduse încă odată, o nouă bătălie…

Se pregatea de zor pentru o altă viclenie.

S-a întâmplat ca în aceeaşi temniţă s
ă fie
Doi dregători închişi de-a Faraonului mânie.
Mai marele paharnic şi mai marele pitar,
îşi ispăşeau multe greşale cu regret amar.

Iosif, văzându-le privirea cea de jale plină,
încercă cu vorba-i blândă, să aducă lumină:
- De ce sunt astăzi tulburate ale voastre feţe,
şi-n ochii voştrii se citeşte atâta tristeţe?

"- Fiindca-n ceas tarziu de seara v
ise tainice-am visat
Care pacea ne-au rapit-o si adanc ne-au tulburat."
Iosif le ceru sa-i spuna visul cel tulbur
ator
Caci cu-a Domnului putere le va spune taina lor.

- În noaptea ce-a trecut văzut-am în a’ mele vise,
o viţă cu trei coarde, ce-nfrunzise şi-nflorise.
Strugurii crescând, i-am stors. Şi-a
m pus paharu-n mâna mea...
l-am dat, apoi, umplut, lui Faraon pe tot
să-l bea. .

-Paharnic mare, iată ce-am înţeles din visul tău!
Acele trei coarde de vie, nicidecum nu-s semnul rău.
trei zile Faraon te ţine, apoi - e libertate .
vei fi din nou al lui paharnic, stăpânind pe toate.

Te rog să nu mă uiţi atunci când tu vei fi la bine,
să pui la Faraon o vorbă bună pentru mine!
Că eu sunt din pământuri de-ale evreilor, furat.
Te rog, din temniţă mă scoate , sunt nevinovat!

Atunci, mai-marele pitar, auzind tot ce s-a zis
mărturisi la rându-i tot ceea ce-a văz
ut în vis.
Însă tâlcuirea ce-a primit l-a întristat foarte;
va ieşi din închisoare, dar va fi dat la moarte.

Iar de ziua sa-mpăratul şi-amintise cu amar
Că în temniţă-aruncase pe paharnic şi pitar.
Pe paharnic îl cruţase, pe pitar l-a
spânzurat.
Dar mai marele paharnic pe biet Iosif l-a uitat.

Domnul, însă, nu îl uită, cum nu-i uită pe ai Lui
Care-aduc în întuneric din Lumina
Cerului.
Chiar de-i greu şi e durere suferind pentru Hristos,
Suferinţa-i sfinţitoare, frate drag! Ni-e de folos!


Amin.


P.S. Această poezie face parte dintr-o serile de 6 poezii care se doresc a cuprinde în versuri viaţa tânărului Iosif. Cu ajutorul lui Dumnezeu în curând vom începe şi a 6 poezie care va surprinde îmbrăţişarea dragostei din cap. 45, cartea Facerii. Aşteptăm sugestiile şi de ce nu versurile voastre AICI atunci când vom începe.

Un comentariu:

Miriam spunea...

Mă uit la fotografia care redă perfect scena biblică şi realitatea care este şi în zilele noastre, aceea că femeia este cea ce îl ademenşte pe bărbat în păcat...ca şi soţia lui Potifar pe Isif. Uneori o face voit, alteori fără să îşi dea seama, din ignoranţă. Odată, vorbind cu nişte adolescente, am rămas mirată să aflu că nu ştiau că e provocator pentru un băiat să nu aibă o ţinută decentă ( haine prea strâmte, îmbrăcămite sumară etc ).
Eu zic că dacă iubim aproapele, care este în proporţie de 49 procente masculin, ar trebui să îl iubim fâcând totul să nu fim o provocare, să nu stârnim pornirile naturale destinate a împlini un cuplu prin căsnicie.
Eu mă străduiesc mereu să am grija asta...chiar dacă moda are alte presiuni...Uneori soţul meu zâmbeşte şi îmi spune: acum suntem doar noi. Deci, unele ,,ţinute şi gesturi" sunt rezervate doar soţilor!

Eu şi aşa înţeleg iubirea de aproapele meu de parte masculină: să îl ajut să învingă ispitele, să mă rog, nicidecum să fiu eu însămi o provocare...
Ce mult mi s-ar mâhni sufletul să ştiu că vreodată am făcut asta, chiar şi involuntar...De-aş şti i-aş cere plângând iertare şi lui şi Lui Dumnezeu.