Dor de poem...

( 23 iunie 2008...dorind a scrie un nou poem de iubire, un nou psalm de dor...)

Dor de poem

Un râu de bucurie mi-a izvorât în suflet...
Şi n-am cuvinte , Doamne, s-o fac să se reverse,
Să fac din ea o mare pe care sfântu-Ţi umblet,
S-atingă tandru unda ce întristarea-mi şterse.

Îmi caut printre stele cuvinte de lumină,
Să ţes poeme sfinte iubirii nesfârşite...
Din razele albastre să fac un psalm ce-alină
Noi doruri, mai aprinse, în suflet tâinuite.

Cu roua dimineţii aş vrea să scriu o carte
Pe file din rubinul ce trandafirii-l poartă.
Să-nmiresmez petale, pe fiecare-n parte,
Cu-atingere de inimi ce au aceeaşi soartă.

Şi nu găsesc cuvinte...topite-s de iubire...
Şi se preling tâcute prin lacrimi fericite.
Încerc doar cu acestea să îţi şoptesc, drag Mire,
Tot freamătul iubirii din doruri liniştite...

Dar parcă nu-mi ajunge a lacrimei rostire...
E mult prea mare focul ce-mi mistuie simţirea!
Mai caut trei cuvinte...tăcere-i peste fire...
Am înţeles, Iisuse... Tăcerea-mi e Iubirea.