Cu Hristos birui durerea,
amarul, îţi pare ca mierea.
Alegându-L pe El, învingător e învinsul
căci într-o clipă a cuprins necuprinsul.
Cu Hristos trăieşti în lumină,
prin freamătul vieţii, treci c-o inimă lină.
Alegându-L pe El, dintr-un om neânsemnat
devii într-o clipă un fiu de-mpărat.
amarul, îţi pare ca mierea.
Alegându-L pe El, învingător e învinsul
căci într-o clipă a cuprins necuprinsul.
Cu Hristos trăieşti în lumină,
prin freamătul vieţii, treci c-o inimă lină.
Alegându-L pe El, dintr-un om neânsemnat
devii într-o clipă un fiu de-mpărat.
Un comentariu:
,,Alegându-L pe El, învingător e învinsul
căci într-o clipă a cuprins necuprinsul."
,,Cu Hristos trăieşti în lumină,
prin freamătul vieţii, treci c-o inimă lină."
Versuri ce-mi picură nădejde înviorându-mi inima.
Toate aceste ultime trei postări îmi răscolesc adânc simţămintele mele faţă de felul în care am ajuns să cunosc Oastea Domnului şi pe atâţia oameni dragi...Peste câteva ore vom porni către Sibiu, acolo unde se va face parastas după Pr. Iosif Trifa. E un loc de pelerinaj pentru cei din Oastea Domnului. Legăm prietenii în părtăşii cereşti. Unii sunt porniţi spre acolo...Unii nu vor rauşi să ajungă...Dar, vom fi toţi o inimă şi un gând.
Sorin, vei fi şi tu!
Iată ceva versuri ce arată bucuria şi nerăbdarea...ca şi astă iarnă:
(12 februarie 2009 - Ce binecuvântată mă simt în această oaste sfântă! Îmi tremură inima de atâta bucurie...
Mi-e dor de ceva frumos, ceva înălţător...Mi-e dor de Sibiu...Aş vrea să zbor , dacă aş putea...)
Dor de părtăşie
Străbat cu gândul
Ninsori de amintiri
Ce-mi umplu pleoapele
Făcându-le să tremure de dor...
Aş râde
şi îmi vine să plâng...
Aş plânge,
dar mă surprind zâmbind...
şi murmurând ceva...
un nume..
un loc, un timp...
Simt că din adâncu-mi
Se naşte zborul
cel fără de aripi
ce mă înalţă spre acolo...
Din albul luminii
zăresc alte zboruri dragi
ce umplu zarea de freamăt...
Ah! Îi voi ajunge, oare!
Doamne, fă-mi dorul zbor!
Trimiteți un comentariu