Plutesc de fericire

luni, 29 iunie 2009

Plutesc de fericire

Iată ultima creaţie a lui Sorin, a carei postare este o surpriză...
Sper sa fie una plăcută :)

Păşind cu talpa goală pe umede nisipuri,

Te caut cu ardoare în zecile de chipuri...

În juru-mi e cântare de candizi heruvimi

Şi văd cum zboară-n ceruri mulţimi de serafimi...

Orbit precum copiii de-atâta strălucire,

Eu plâng şi râd şi cânt de-atata fericire

Plutesc în zări albastre prin zeci de mii de sori,

Înconjurat de albe şi vesele ninsori.

Azi nu mai simt durere, nici suferinti, nici teama...

Că Tu mă porţi pe braţe precum o dulce mamă

În susurul cel dulce de raze şi de şoapte

Şi-n raiuri de lavandă de dincolo de noapte…

Cu flori de măr alb-roze îmi ningi duios pe tâmple

Iar albul lor şi rozul de dor sufletu-mi umple...

5 comentarii:

Sorin M. spunea...: Esti formidabila Mariana...nu stiam ce s-a intamplat, credeam ca postasem de doua ori apoi am citit despre surpiza....multumesc ca esti alaturi de mine in aceasta plutire de fericire...

Va multumesc tuturor celor care urmarind acest blog, chiar daca nu spuneti nimic la comentarii imi dati aripi sa zbor...fiti binecuvantati!; 29 iunie 2009 la 08:46
CAZACU GHEORGHE spunea...: Suntem alaturi de tine cu comentarii , frate al meu Sorin.... Si vei fi mereu alaturi de noi , sa fii binecuvantat....; 29 iunie 2009 la 18:27
dorin spunea...: iti multumesc de poezie ,Sorin,mi-ai readus aminte ca doar in bratele Domnului putem fi cu adevarat fericiti !
lucrul tau sa-ti fie rasplatit si aici,dar mai ales Acolo Sus de Cel caruia Ii slujesti atat de frumos!
slavit sa fie Domnul!; 29 iunie 2009 la 23:02
Miriam spunea...: Mă bucur că te-am surprins în mod plăcut! :)
Plutim cu cei ce plutesc şi ne târâm cu cei ce se târăsc...Asta ne-a învăţat El, Hristos.
E o mai mare bucurie în a oferi, mai ales când este primit cu inima deschisă!
Îţi doresc ca această plutire să fie nesfârşită!; 30 iunie 2009 la 00:20
mmary spunea...: Superba poezie Sorin...superba Iubirea in bratele careia :"Azi nu mai simt durere, nici suferinti, nici teama..."...eu iti doresc ca intotdeauna sa poti spune :"Eu plâng şi râd şi cânt de-atata fericirePlutesc în zări albastre prin zeci de mii de sori,Înconjurat de albe şi vesele ninsori."...; 30 iunie 2009 la 11:20

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

La luptă pentru mântuirea noastră şi a altora!

Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaş.
Pune îndată mâna pe „sapă“ şi te apucă de lucru!
Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe „sapă“, pe „undiţă“, pe „seceră“, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini!
Să aducem, dragi ostaşi, suflete pierdute la Mântuitorul!
Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor! Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti! În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru.
Vom putea face acest lucru:
Prin pilda vieţii noastre
Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci, mai ales, pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat.
Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul."
( din cartea "Ce este Oastea Domnului" )

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

"Cititorule, inima noastră nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan.
Dacă tu nu eşti şi nu te-ai hotărât pentru Dumnezeu, neutru încă nu poţi sta.
În această luptă, fiecare este pentru Dumnezeu sau pentru duşmanul lui Dumnezeu.
Inima ta nu poate rămâne o coală de hârtie albă.
Iscălitura lui satan este pe coala inimii - deşi tu nu-i vezi mâzgălitura.
Şi dacă Hristos n-a şters această murdărie şi nu Şi-a înscris numele Său într-însa, atunci autograful lui satan e sigur acolo.
Dar parcă te aud dezvinovăţindu-te şi zicând:
Eu n-am păcate, trăiesc o viaţă morală; n-am omorât, n-am furat, n-am dat foc nimănui şi altele.
Însă dacă ţi-ai privi şi ţi-ai cerceta serios inima, atunci ai vedea că acolo e duşmănie faţă de Dumnezeu şi de căile Sale.
Tu nu-i iubeşti poruncile, nu iubeşti pe Fiul Său şi Evanghelia, eşti un străin faţă de El, iar inima ta e plină de pofte murdare şi de gânduri urâte ce cresc şi înfloresc în voie."