Să nu ne supărăm când Dumnezeu ne dă după puţinătatea credinţei noastre

"Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela." - Matei 15, 21 -28 -

Pilda înfăţişată de Sf. Ev. Matei este o mustrare pentru fiecare dintre noi. Ascultând cuvântul Sfintei Scripturi, îţi dai seama cât de departe este sufletul nostru, tulburat de patimi şi şovăielnic, de adevărata credinţă, cu care suntem datori Domnului!... Femeia despre care s-a făcut amintire mai sus era păgână, din părţile Tirului şi Sidonului; legea părinţilor ei nu-i vestise nici pe Dumnezeu, nici făgăduinţa trimiterii Fiului izbăvitor...Şi totuşi, câtă răsplată am dobândi, dacă şi noi - cei ce ne spunem creştini, cei care ne-am născut şi am crescut în credinţă - am putea sta alături de această femeie păgână?...

Întreabă-ţi sufletul, cum mi-l întreb şi eu: Când te-a încercat suferinţă grea, când necazul şi urgia s-au revărsat peste casa ta, ce-ai făcut tu, în amărăciunea ta? Te-ai mâniat, ai blestemat, ai cârtit! Şi tu zici că eşti creştin, nu este aşa?...

Femeia cea păgână a alergat înebunită de durere, către Hristos şi - punându-şi toată nădejdea în El - cu lacrimi în ochi, i-a cerut ajutorul!... Dar poate şi tu te-ai îndreptat spre Domnul, în clipe de cumpănă, şi L-ai rugat să-ţi ridice povara suferinţei. Şi El n-a răspuns rugăciunii tale! Iar tu te-ai răzvrătit, te-ai mîniat, ai cârtit! Şi tu zici că eşti creştin, nu este aşa?...

Femeia cea păgână n-a primit nici ea răspuns, de la Hristos; dar ea a continuat să se roage şi să ceară ajutorul Domnului, cu atâta stăruinţă, încât Apostolilor li s-a făcut milă de ea!...Poate că totuşi, ai stăruit, ca şi cananeanca, în rugile tale, dar răspunsul Domnului a întârziat să vină asupra ta. Atunci L-ai scotit nedrept, nemilostiv, te-ai răzvrătit, te-ai mîniat, ai cârtit şi te-ai lepădat de El!...Şi tu zici că eşti creştin, nu este aşa?...

Dar femeia cea păgână a stăruit şi după ce Domnul Iisus i-a arătat că nu se cuvine a-i veni în ajutor; ea a continuat a cere cu stăruinţă mila şi îndurarea Domnului. Ia aminte, frate, trei stavile grele a pus domnul Iisus în calea credinţei sale. Atunci, i-a răspuns Mântuitorul: "Femeie, mare este credinţa ta!", şi i-a împlinit ruga, după credinţa ei cea mare. Tu de ce te opreşti, suflete creştin, la cea dintâi încercare? De ce te lepezi de Hristos, la cea mai neînsemnată piedică? Şi, mai cu seamă, de ce te superi când El îţi dă ţie, după puţinătatea "credinţei tale"?...