Doamne, azi îţi dăruiesc
Inima,
inima mea
ce se-nalţă spre cerul albastru
ca o pasăre
scăpată din colivie,
din prizonieratul păcatului
în care căzuse,
neştiutoare.
Primeşte-o Doamne,
sub aripa dragostei Tale,
ocrotind-o de săgeata
vicleanului vânător
ce-o urmăreşte
din clipa dezrobirii,
necruţător,
ca un leu
ce este gata s-o-nghită.
5 comentarii:
Inima descatusata din lanturile pacatului se inalta spre Dumnezeu pe undele iubirii ,care o infrumuseteaza ,o face atragatoare ,o spiritualizeaza si o desavarseste daruindu-i nostalgia lucrurilor supranaturale...e incantatoare calatoria pe care o face azi inima ta...fie ca EA sa ajunga la destinatie,sa fie imbratisata de Dumnezeu...
Ce cuvinte frumoase
Da mmary, este marele meu dor, ca inima mea sa ajunga la destinatie, sau mai bine spus ACASA...
Multumesc Anne...multumesc.
Apropo de "ACASA" acum 3 trei am avut urmatoarea experienta...Din diferite motive,mai mult sau mai putin obiective,nu am fost la biserica cam o luna de zile...reintoarecerea mea a fost asa: intr-o frumoasa zi de duminica,cu doruri intense in suflet,mi-am indreptat pasii spre manastirea din localitatea mea...o manastire micuta,frecventata de putini oameni,insa un loc minunat in care Dumnezeu mi-a vorbit inca de prima data cand am pasit acolo...am ajuns pe la ora 9 ...preotul-calugar,un om in care l-am vazut stralucind pe Dumnezeu,m-a primit si m-a dus sa ma spovedeasca chiar in spatele altarului,lucru care nu se obisnuieste ce primire minunata mi-a facut Domnul meu...am simtit harurile si iubirea Domnului revarsandu-se asupra mea si ajutandu-ma sa fac o spovada buna,plina de adevarata cainta si imbibata cu multa iubire...apoi am mers la locul meu si am asistat la Sfanta Liturghie...pe toata perioada desfasurarii ei am simtit prezenta LUI in mine si o voce minunata care-mi spunea:esti acasa Mariana;bine ai venit acasa Mariana...am auzit acest mesaj de nenumarate ori,pe tot parcursul Sfintei Liturghi si in clipa in care m-am impartasit...la sfarsit i-am transmis preotului,printr-o doamna care mi-e prietena ,ca il rog sa-mi trimita ceva de citit...marti,la ora 10,doamna a venit si mi-a adus,din partea preotului o carte ,pe care mi-a facut-o cadou si care se numeste:"Actul de Iubire"...pe loc am inceput sa o citesc...la pagina 24 era o fotografie ce reprezenta statuia Preacuratei Fecioare de la Fatima,si sub ea scria urmatorul mesal pe care Preacurata ni-l trimitea prin inima unei doamne de 60 de ani din Germania:" Spune tuturor sa vina sa se inchine lui Dumnezeu ,in aceasta bisericuta din Bavaria,in fata acestei Statui...caci asa ii voi strange si ii voi aduce pe toti ACASA..."...pe obraji si in suflet lacrimile mele curgeau fericite,pentru ca eu deja ma simteam ACASA...
Da Mary, in Biserica suntem intodeauna Acasa, pentru ca la Sfanta Liturghie traim tainic ziua a opta, ziua cea fara de sfarsit...vesnicia
Citind cele spuse de tine mi-am adus aminte de o frumoasa cantare pe care noi o cantam deseori:
Acasa mea!... ce grai divin
de dulce şi fierbinte,
ce lacrimi şi fiori îmi vin,
când mi te-aduc aminte!...
Am fost în mii de locuri moi
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi
în dulcea mea «acasă»...
Acolo-mi arde curcubeu
în orişice fereastră,
acolo soarele-i al meu
şi dragostea-i a noastră.
Acolo-i dulcele sărut,
pe crucea întreită,
mai lung, mai moale, mai tăcut
ca taina-nveşnicită.
Acolo-ntins pe-al ierbii sân,
tot greul mi se-alină
şi-adânc despovărat rămân
în liniştea divină...
...De când tot merg şi merg s-ajung
şi-amintea-mi tot aduce
un dor atât de greu şi lung
de-Acasa mea cea dulce!...
Am fost în mii de locuri moi,
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea «acasă»...
- versuri Traian Dorz -
Trimiteți un comentariu