Independenta trupeasca si cea sufleteasca

Adevarata independenta nu-i numai cea trupeasca, ci este mai ales cea sufleteasca. Poti fi uneori rob cu trupul, dar poti fi independent cu sufletul. E grea, desigur, robia trupeasca, dar este de o mie de ori mai grea robia sufleteasca.

Cand cineva este liber cu sufletul, chiar daca este un sclav trupeste, el tra-ieste demn, sufera demn, moare demn. Dar daca este liber trupeste, insa este un sclav, un rob sufleteste – fie la patimi, fie la oameni, fie la frica ori ticalosie – el este un condamnat la o nefericire vesnica.

Desigur, independenta trupeasca este scumpa si cere nespus de mari jertfa pentru dobandirea ei. O, cate jertfe a dat neamul nostru, secole de-a randul, pentru ea! Si alte neamuri la fel. Dar independenta sufleteasca este nespus mai scumpa – si de aceea si jertfele date pentru ea sunt nespus mai mari.

In primul rand, pentru independenta noastra de sub robia diavolului si a pacatului, a trebuit cea mai mare si mai scumpa Jertfa. Jertfa Fiului lui Dumnezeu, Dragul si Scumpul nostru Mantuitor Iisus Hristos. Iar dupa aceasta Jertfa si impreuna cu Ea, cate alte jertfe ale celor mai sfinti si mai apropiati urmasi ai lui Iisus a trebuit, de-a lungul veacurilor!

Temelia independentei noastre nationale este jertfa marelui nostru erou necunoscut – jertfele tuturor celor nespus de multi eroi ale caror nume si ale caror fapte nu le mai stie nimeni. Dar sangele lor ne-a rascumparat independenta. Si jertfele celor mai putini, dar cunoscuti, care s-au adaugat la ceilalti, intregind pretul independentei noastre.

Fata de memoria tuturor acestora, noi trebuie sa avem o mare recunostinta, cat va dura neamul nostru pe fata pamantului. Pentru ca ei au murit, ca noi sa traim. Ei au cazut, ca noi sa ne ridicam; si ei s-au dat ca pret mortii, ca noi sa capatam independenta vietii.

Dar la temelia eliberarii noastre sufletesti, ce mari si scumpe jertfe s-au pus! Ce curat si Sfant Sange s-a varsat! Ce grele si unice vieti s-au daruit! Cei mai alesi eroi ai lui Dumnezeu, in frunte cu Fiul Sau, au luptat si s-au jertfit in aceasta Oaste Nemuritoare pentru independenta noastra. Mausoleele lor umplu tara si lumea.

Sa ne ducem copiii si tineretul cat mai des pe la Mausoleul eroilor neamului nostru si pe la locurile istorice ale biruintei lor! Pentru a le inspira cultul eroilor. Si pentru a se patrunde de dragostea de tara si de marele pret al libertatii ei. Dar sa-i ducem si mai des pe la locurile si vietile sfintilor, ale eroilor credintei, pentru a se patrunde si mai mult de valoarea libertatii sufletului – pentru ca doar aceasta libertate stie sa o pretuiasca si sa o foloseasca bine si pe cealalta.

Un eliberat sufletesc este si un eliberator al semenilor sai, pe cand un eliberat numai trupesc adeseori este si el, dar ii duce si pe altii in cea mai nefericita robie sufleteasca…

Ce folos ca il eliberezi pe un talhar din inchisoare, daca nu-l eliberezi si din talharie? Scapat afara, el va talhari din nou.

Ce folos ca l-ai scos pe un betiv din groapa, daca nu-l scoti din alcoolism? Scos afara din groapa, el se va imbata din nou.

Ce folos ca il opresti pe un fumator de la o tigara ori pe un injurator de la o blasfemie, ori pe un flecar de la o vorba murdara, - daca nu le-ai ajutat acestora sa se opreasca ei insisi de la fumat, de la sudalmi, de la murdarii? Indata ce vor avea prima ocazie, vor pacatui din nou, fiindca ei sunt robii acestora(Ioan 8,34).

Iata deci ca adevarata independenta este numai cea pe care o da Hristos Eliberatorul sufletelor. Caci prin El scapam de cea mai monstruoasa tiranie si de cea mai murdara sclavie, si de cea mai nefericita robie: a diavolului, a pacatului si a mortii.

Numai acela pe care il elibereaza Fiul lui Dumnezeu este cu adevarat liber, dupa cum este scris (Ioan 8,36). Dar cat de greu ajung oamenii sa inteleaga acest adevar! Iar dintre cei care totusi il inteleg, cat de putini ajung sa-l si dobandeasca…

Daca noi ramanem numai la independenta trupeasca a fiintei noastre ori a familiei noastre, ori a tarii noastre – inca n-am facut prea mare lucru. N-am facut nici pe jumatate drumul spre independenta acestora. Sa nu ne oprim aici si sa nu punem armele jos. Efortul cel greu abia aici incepe. Partea cea mai insemnata abia de acum urmeaza. Eliberarea sufleteasca este de un si mai mare pret. La asta sa ajungem!...

Daca eliberarea pamantului nostru a cerut atatea jertfe – cate a cerut si cate va mai cere inca eliberarea cerului nostru? Eliberarea pamantului nostru s-a incheiat deplin numai in momentul cand ostasii tarii, eliberatorii acestui pamant, au intrat in Capitala pe sub Arcul de Triumf! Eliberarea cerului nostru se va fi facut si ea pe deplin numai atunci cand ostasii Domnului, eliberatorii acestui cer, vor intra pe portile Ierusalimului Ceresc, capitala Patriei noastre Vesnice!

Cand se incheie o lupta si se obtine o victorie pamanteasca, atunci inceteaza orice efort pentru front. Se pun armele jos – si se duc toti luptatorii acasa. Toate fortele tarii invingatoare se odihnesc: Telul a fost atins.

Dar lupta noastra cereasca inca nu s-a incheiat, biruinta noastra finala inca n-a fost atinsa, telul nostru de independenta sufleteasca a tuturor semenilor nostri inca n-a fost cucerit. Mai sunt atatia dintre cei iubiti ai nostri in robia pacatului. Mai sunt atatea locuri si posturi sfinte ocupate de slugile celui rau si murdarite de obiceiurile paganesti. Frati ostasi ai Domnului, nu depuneti armele Duhului Sfant. Nu va duceti la vatra, ca sa odihniti. Lupta cea sfanta inca nu s-a incheiat.

Veniti la mormintele eroilor lui Hristos. Duceti acolo nu numai florile admiratiei voastre si nu numai lacrimile recunostintei pentru jertfele lor, ci duceti acolo mai ales legamintele voastre sfinte si luati de acolo curajul lor sfant.

Legamintele voastre si curajul lor sa va faca apoi sa le preluati solia din mana lor intinsa spre voi. Sa le preluati steagul implantat pana aici, unde au cazut ei, si sa le inaltati si mai sus, si sa le duceti si mai departe. De la voi le vor lua altii – si, cand vor ajunge la Hristos, El va invia tot lantul biruitorilor Sai si in fruntea lor va intra El Insusi pe Portile Triumfului in Ierusalimul de Sus, Capitala Vesnica a Imparatului nostru Biruitor, Iisus Biruitorul! Amin.

- Traian Dorz - din cartea "Dorim sa fim" -