Ce este DORUL?
- este o mare vălurind între ţărmurile sufletelor noastre...
- e braţul de flori de iubire ce aşteaptă să-ţi fie dăruite...
- e altarul iubirii pe care sunt jertfiţi crinii sufletelor noastre pentru mai multă înflorire...
- e un cântec cu dedicaţie specială pe care îl murmuri în gând...
- e răsplata amintirii unei dulci comuniuni şi visul unei reîntâlniri...
- este mireasma unei binecuvântate părtăşii pe care nu te saturi să o respiri până la o nouă înmiresmare...
- e un intermezzo între două alinătoare simfonii...
- e curcubeul dintre două bucurii împărtăşite pe care se leagănă amintirea şi speranţa...
- este argumentul că iubirea există şi că aduce starea de bine în comuniune...
- e nedespărţirea aripilor unui înger...
- e un poem ce îţi freamătă în suflet...
- e liniştea nopţii dintre apus şi răsărit, şi e durerea ce arde în stele şi plânge în rouă...
Ce înseamnă să îţi fie dor?!...
...Să zâmbeşti fără umbre şi să lăcrimezi fără durere atunci când eşti singur şi departe...
Un comentariu:
"Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.
Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie.
Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide...."
- Părintele DUMITRU STĂNILOAE -
Postarea ta Mariana, mi-a adus aminte de cun cuvânt al maestrului Octavian Paler: "Dorul este focul care arde speranţele, dorinţele, durerile..., iar cenuşa care rămâne reprezintă amintirile"
Fiecare dintre noi trăim o stare de dor după cineva dar, nădejdea revederii, este un dor minunat.
În limba engleză acest cuvânt se numeşte trhist sau longing ( sete după cineva). În limba germană avem fletend sau dursten ( rugător, pledoarie) . În limba italiană avem: desideraso adrente ( sete după cineva drag). În limba franceză avem: desier sau desirer (dorinţa , a dori). În limba latină: desiderium, cupido (dorinţă desiderat, părere de rău)
Vezi, toate aceste cuvinte nu reuşesc să răspundă ad literam la întrebarea ta, pentru că dorul nostru, dorul românilor, este un altfel de dor. Cred că noi românii am înţeles cel mai bine versul din Cântarea Cânărilor, 7, 3: "Eu sunt al Lui, al celui drag, El dorul meu îl poartă", sau " Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine. " (Iov 19, 27); "Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea" (Luca 22, 15); " Iar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem faţa voastră. " (1 Tesaloniceni 2, 17); "Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă închinaţi Lui şi să faceţi voia Lui cu dor mare şi cu râvnă în suflet" ( 2 Macabei 1, 3)
Aşadar versetele aceste vorbesc de la sine.
"Dorul înseamnă Iubire"
Trimiteți un comentariu